Nu l-am citit pe d. Liiceanu. In afara unor articole si a unei carti (pe care am inceput-o, recunosc, din cauza unor pasaje ridiculizate in presa) si care mi s-a parut pana la urma destul de cinstita si valabila, nu stiu nimic din opera lui.

L-am respectat pentru legatura dumnealui cu un filosof mult-venerat, la umbra prejudecatii ca intelectualii adevarati merita respect a priori. Ce m-a facut sa pierd din respectul fata de dumnealui au fost, intre altele, guduratul pe langa Basescu (ocazie cu care am scris un text intitulat “Moartea domnului Liiceanu”, de unde si titlul textului de fata) si faptul (auzit de la mai multe persoane care au lucrat la editura dumnealui) ca isi plateste oamenii foarte tarziu si foarte prost, ceea ce spune mult despre calitatea umana a cuiva.

Revenind la primul motiv, dupa parerea mea atitudinea cetateanului fata de putere este o prelungire a atitudinii fata de aceasta a intelectualilor. Intelectualul nu isi poate permite luxul de a avea partizanate politice. Sunt de acord cu cei care cred ca “datoria intelectualului nu este de a rezolva crize, ci de a le crea.” Sau, macar, asa, la minim, “datoria numarul unu a intelectualilor este sa taca atunci cand nu pot fi de folos” – spunea Umberto Eco intr-un titlu din L’Expresso cu ceva ani in urma. Ceea ce este congruent cu ce ziceam eu mai sus, apropo de partizanat. De curand, premierul Turciei, Erdogan, intindea intelectualilor, neindemanatic, vechea capcana: intelectualii sunt fie de partea noastra (adica a unui guvern aproape dictatorial care are mari probleme cu drepturile omului), fie de partea teroristilor.

La fel ca in cazul politicii, cheia comportamentului societatii fata de valorile progresiste este pozitionarea intelectualilor acelei natii fata de respectivele valori.

Concret, iata de ce ma ambalez. Zilele trecute d. Liiceanu a avut la RFI o interventie la fel de gresita – asa se vede de la mine – ca cea a d-lui Patapievici in textul ala in care argumenteaza ca discursul politically correct este o fita stangista.

“Daca multiculturalismul devine criminal, trebuie sa ii punem limita”, spune d. Liiceanu. Din pacate, nimeni nu l-a intrebat atunci, pe loc, cum a devenit multiculturalismul criminal. Atentatele teroriste se trag cumva, dupa parerea d-lui Liiceanu, de la vreun exces multiculturalist ? Si daca da, in ce fel ? Cum de nu am avut nici un atentat in Dobrogea celor 50 de natii adunate laolalta, si nici un conflict interetnic, in atatia ani ? Apoi, cum ii putem pune multiculturalismului limite si unde anume ? Cam pana la ce nivel putem fi multiculturali si de unde devine inacceptabil sa mai fim ? Fiindca, zic eu, o miscare de deschidere nu poate fi extrema. Este ridicol sa ii spui cuiva ca e prea deschis, prea iubitor, prea tolerant, decat daca vrei sa faci un slogan publicitar de neuitat pentru produse lactate. Altfel, risti sa te alaturi celor care sunt de parere ca “daca esti bun, esti prost”, ca facerea de bine este f…ere de mama, sau, in termeni mai elevati, fiindca vine de la alt intelectual, “Isus a spus sa fim buni, nu prosti”. Acesta din urma nu e primul si nici ultimul panseu neinspirat al parintelui Steinhardt, caci lui ii e atribuit. (Culmea, tot Steinhardt da, parca in contrapartida, o etimologie interesanta si generoasa cuvantului fraier, care ar veni de la frei Herr, adica om liber [!]). Insa asta cu “buni, nu prosti” recomanda in cel mai bun caz un comportament calculat, pe modelul “meritocratiei” crestine de gasit in discursurile pastorilor de pe Bible Belt. Un comportament cam cum l-ar dori d. Liiceanu pe al europenilor, inteleg eu. Sa fim multiculturali si toleranti – cu limite ! – cu cine merita. Restul …

Chiar, ce ar fi de facut cu restul, care nu merita multiculturalismul nostru ? D. Liiceanu nu ne spune. Dar putem banui, caci ne sugereaza dumnealui tot in cursul acelei interventii, intr-o referire la situatia din Israel: “[Israelienii] … au acceptat ca pe o fatalitate că trebuie să trăiască cu mizeria, cu oroarea terorismului în sânul lor.” Mane, tekel, fares. Bagarea la buzunarul de la spate, in trei secunde, a unei situatii cu multe nuante de gri. Ca orice pensionar intre un patru-doi si un poarta-n casa pe banca din fata blocului. Rar o mai clara dovada de ignoranta sau dezinteres pentru diversitatea de surse de informatie din partea unui intelectual.

Si apoi, cum ne-ar putea ajuta pe noi europenii referirea la situatia din Israel ? Care e ideea ? Sa facem ca acolo ? Sa trimitem inapoi acasa ce vine acum din Orient si, pe de alta parte, sa enclavizam ce e nascut in Europa din parinti oachesi ? Si asa constatam ca am reusit sa nastem o suma de caractere cu I.D. de U.E. care sunt gata sa se arunce in aer in semn de multumire pentru o integrare corespunzatoare … lasand, desigur, buletinul in masina ca sa apara la buletinul de stiri. Sau asta e doar rezultatul “greselii” noastre de a incerca un multiculturalism onest ?

Cu alte cuvinte sa o ardem pe discriminare pentru a ne pastra toleranta, sa fim nemilosi ca ne conservam mila, sa intoarcem spatele pentru a arata cat suntem de buni, totul pentru ca intreaga lume sa poata aprecia cat de minunate sunt valorile europene. Sa le negam unora drepturile fundamentale pentru a le pastra pe ale noastre. Sa practicam dublul standard ca politica continentala.

Pe scurt, coreland cu ideea lui Eco, citata mai devreme, d. Liiceanu nu isi face datoria de a tacea, de parca ar tine neaparat sa formeze, impreuna cu d. Patapievici si d. Manolescu (care a dat tarii cea mai sablonarda descriere a femeilor din cate am intalnit in ultimii ani), o troika a ne-gandirii, o treime reactionara, o triada a retoricii secolului trecut.

Cunosc cel putin trei (sic!) adolescenti care ar putea sa ii ajute pe ganditori cu niste meditatii la umanitate. In grup, sa le faca si reducere.

(* CIVILIZÁȚIE – p. ext. – nivel înalt de dezvoltare a unei societăți)

In vechiul, frumosul si educatul oras Brasov cea mai noua problema sunt pietonii loviti pe trecere.

Tot acolo unul dintre candidatii la functia de primar lipeste afise cu ocazia zilei de 8 martie. Cu urari pentru femei, dar si pentru barbati – reprezentati de culoarea albastra si de pahare de sampanie si halbe ciocnindu-se. Sa nu discriminam …

Ultima data cand am reclamat la receptia unui supermarket un sofer care a parcat pe locul unei persoane cu dizabilitati, in urma anuntului la difuzoare nu s-a prezentat nimeni la masina.

Legea impotriva fumatului in spatii publice inchise intra in vigoare curand. Ieri un coleg a intrebat un chelner daca se deschide terasa saptamana viitoare ca sa aiba voie sa fumeze cand in restaurant nu se va mai putea. Chelnerul a raspuns ca eh, mai vedem noi si cu legea asta … O fi vazut la televizor vreo declaratie a unui parlamentar cum ca legea nu va fi respectata. Sau va fi eludata. Sau modificata. Inca o amarata de lege.

Un sfert dintre liceeni (generatia ce urmeaza) consideră că homosexualii și lesbienele sunt ființe inferioare, 40 la suta dintre ei cred că bărbații homosexuali ori femeile lesbiene nu ar trebui să predea în școli, jumatate ar fi deranjați să aibă un coleg homosexual (!), iar o treime nu ar fi de acord să aibă 
o colegă lesbiană. In fine, aproape o treime dintre liceeni evită să vorbească cu colegi despre care se spune că ar fi lesbiene sau homosexuali.

Preotii predica impotriva drepturilor minoritatilor sexuale si isi arata muschii politici in an electoral, trimitand reprezentanti cu liste la semnat prin satele si orasele moldave ori de aiurea. Oamenii semneaza.

In scoala nu se preda nutritie, nici ecologie, nici educatie financiara, nici educatie sexuala si nici legislatie. Dar se preda ortodoxie.

La manastirea Tismana erau montate termopane albe inca din 2005 si era pusa si gresie frumoasa, bej, pe jos.

Eu ma duc pe munte si in padure ca la biserica. Un prieten care sta la Brezoi imi spune cum din muntii Coziei curg padurile la vale incarcate in camioane, de mai mult de cincisprezece ani. Le-am si vazut.

Arena Nationala, dupa ce a fost construita ca stadion destinat exclusiv fotbalului, nu are nici macar autorizatie de functionare.

DN1, cu ale sale doua benzi, una pe fiecare sens, este inca principala cale de comunicatie dintre Bucuresti si Transilvania. Dintre vestul si restul Europei. Este prost marcat si neintretinut. Azi noapte am trecut pe langa cadavrul unui caine pe care il stiu acolo de doua saptamani. DN1 este si principalul drum turistic din tara noastra, el leaga aeroportul international H.Coanda de castelul lui Dracula.

Unul dintre intelectualii cu notorietate, H.Patapievici, nu intelege nici ce este, nici de ce e necesara azi corectitudinea politica. Textul lui care sustine inutilitatea demersului e plin de prejudecati si idei la fel de actuale ca gestul unui skinhead de a maimutari un negru. Este preluat de dreptacii care abuzeaza tricolorul pe blogurile lor.

Unii artisti hip hop damboviteni sustin majoritatea alba si ortodoxa in texte sovine si homofobe. Cine isi mai aminteste ca rap-ul a plecat din cartierele americane sarace locuite de minoritatea neagra, ca forma de protest fata de sistem ? Daca e sa ne luam dupa mesajele lor, in America acei rapper-i romani ar fi probabil republicani, baptisti, eventual sustinatori ai Ku-Klux-Klan-ului. La fel si Patapievici.

Dar pana la urma, ce daca toate astea … Si ce daca e plina tara de masini cu numere de Bulgaria, cu folii negre la geamuri si cu clima bizonica, ce daca socializarea se face la chiosc si la casa de pariuri, ce daca atat de putini vad ironia in unitatea de opinie formata din BOR, rapperi semnatari ai listei bisericii, Puric si Patapievici ?

Ce daca ne descivilizam pe zi ce trece ?

Daca nu ortodoxia, atunci sigur dacii liberi ne va mantui. Pardon, mantuii.