Banuiesc ca nici cei mai acerbi aparatori ai bicicletei sau ai mersului pe jos, chiar si dintre cei care nu au mai vazut televizoare de pe vremea Diamantului, nu au scapat de valurile scandalului VW. Pentru mine, prima si ultima informatie din media oficiala legata de aceasta poveste a venit vineri cand am auzit la radio ca se inlocuieste vechiul director, demis, cu unul si mai vechi, care lucreaza de 40 de ani pentru familia Porsche si care – atentie ! – are misiunea de a readuce companiei CREDIBILITATEA (!) pierduta cu ocazia scandalului. Sper ca ati inteles: misiunea lui nu e de a conduce firma de 580 de mii de muncitori pe drumul producerii unor masini mai bune, mai ieftine, mai durabile si mai eco. Nu. Credibilitatea grupului e principala grija a actionarului majoritar, chestie pe care acesta nici macar nu are decenta sa o ascunda.

Pornind o discutie despre aceasta poveste exista desigur tentatia de a aduce pe tapet mai multe aspecte specifice gigantului teuton, aspecte care nu as vrea sa fie interpretate drept suturi in burta uriasului deja cazut. De la aroganta sloganului din reclamele TV (DAS AUTO inseamna “automobilUL” – daca as fi fost in locul aluia care a aprobat enormitatea asta i-as fi dat advertiser-ului cu propunerea in cap, mai ales ca VW e totusi parte a aceluiasi concern cu Audi, Porsche si Lamborghini) pana la problemele de calitate pe care gradul de rudenie dintre directori le provoaca produselor (problema reala), VW pare sa se inscrie perfekt pe curba descendenta a prabusirii mitului masinii germane. (Nu vorbesc de marcile de lux).

Cu toate acestea, problema care a dus la scandalul recent nu e specifica lui Volkswagen si nici macar fabricantilor de masini in general, ci e o problema care priveste toate corporatiile si goana lor dupa profit imediat, fara grija consecintelor nefaste, indiferent daca ele sunt legate de mediu, de sanatatea consumatorilor sau a angajatilor.

Scandalul VW, cu atat mai mult cu cat in rolul principal este o firma germana (firme pe care, prin intermediul unor clisee, le consideram a priori corecte, preocupate de calitatea produsului si de fericirea consumatorului), este definitoriu pentru apucaturile corporatiilor din secolului 21. Dupa mai mult de 70 de ani de crestere si dobandire a unor drepturi pe care initial nici nu le visau, corporatiile lasa la o parte orice grija fizica sau morala legata de consumator si se preocupa exclusiv si cu orice risc de cifrele de la final de trimestru si de visele umede ale marilor actionari.

Dar de fapt, care este riscul ? E drept, la bursa caderea a fost abrupta si cifrele par uriase, valoarea companiei scazand cu aproximativ 14 miliarde de euro. Insa Volkswagen a raportat pe 2014 vanzari record de 202,5 miliarde (industria auto e foarte profitabila, un Golf se fabrica cu 3 000 de euroi si se vinde cu 16 000), deci nu m-as mira daca, dupa un calcul scurt, ar rezulta ca de fapt minciuna a meritat din punct de vedere strict financiar. Si, cum memoria consumatorului e ca memoria alegatorului (scurta), ei fiind una si aceeasi persoana, dupa piruetele facute in mass media de un departament PR bine mustruluit, credibilitatea corporatiei se va restabili sicher si nici macar foarte langsam. Pana la urma, asta e ceea ce isi doresc actionarii. Se scot in fata tapii ispasitori, se arata presei si se dau afara, noi astia din familia Porsche ne miram la camera, ca si cand aia ar fi implementat softul mincinos de capul lor, fara stirea parintilor, si gata ! Merge, dom’le, Volkswagenu’? Merge. Ca de poluat nu te mai intreb. Doar esti firma serioasa. Germana. Urmatorul nivel va fi atins cand o masina va merge doar la drive test sau pana o scoti din curtea dealer-ului.

Dar – desi nu prea conteaza – cum ziceam, in mare masura vina apartine sistemului corporatist in sine. Raportarile trimestriale sunt dumnezeu. Si atata vreme cat nu ne gandim ce baga astia in cosmetice, ce mancam si ce vor respira copiii nostri in cativa ani (nu prea multi) ne vom simti cu adevarat misto in viata.

M-am ferit pana acum sa ies la rampa cu subiectul asta dintr-o retinere provocata mai intai de faptul ca nu aveam suficienta informatie si nu am avut nici timp sa ma documentez. Pe de alta parte, ma inhiba cascada de opinii, articole, stiri, filmulete si guri cascate care se starneste indata ce apare un nou subiect pe marginea caruia se pot bate campii. (Va reamintesc ca a fost necesar un intreg val de refugiati ca sa fie dat uitarii violul vasluian). In fine, apropo de batut campii … aseara, dezbatere Frontline despre refugiati. Cu streaming live. Nimeni nu are intrebari, ci doar pareri. Tata zicea ca fiecare are o parere si o gaura in cur. Adica, respect, mosule, fiecare tine la parerea lui, e unica si conteaza, deci o comunica cu glas tare fara sa ii mai asculte pe ceilalti sau fara macar sa gandeasca inainte sa deschida gura. Dogma si alta nu ! O singura persoana are o nisa de expertiza si pare foarte bine pregatita, restul, cand nu o intrerup pe persoana bine pregatita, se aventureaza in elucubratii care incep in Urukul lui Ghilgames si se incheie in Voluntari, unde e sediul unei asociatii a sirienilor din Romania. Pana si cei care au venit exclusiv pentru scandal (un baiat care-si scosese noua frizura si noua dreapta la sosea si un grup pe care l-am suspectat de ultraortodoxism capitalist cu valente isterice) isi dau seama ca nu au de unde sa apuce discutia pentru a da cu ea de pamant, fiindca nu ii asculta nimeni. Prietena mea Raluca Feher, unic importator al ONG-ului Frontline, indeamna la dialog, dar deja e pentalog, hexalog, orice altceva decat o discutie de la care sa pleci si cu ceva concluzii, nu doar cu senzatia ca ai participat la un talkshow de televiziune de stiri.

Am retinut totusi un punct de vedere care mi se pare definitoriu pentru acele persoane – si nu sunt putine – care au realmente intelegere si cred despre ele insele ca doresc sa traiasca in pace impreuna cu oricine vine din Orient sau din Africa trecand Mediterana pe barca, butoi sau butuc, dar au urmatoarea problema: cum ii triem pe astia de vin, cum aflam noi daca sunt ce zic, adica refugiati, cum stim ca nu-s teroristi sau imigranti. Ca sa stim o treaba. Adica cum ar veni, daca stii asta, iti dai seama imediat si ce trebuie sa faci: refugiatii – sa pofteasca, da’ sa sa stearga pe picioare, imigrantii – ne mai gandim, functie de pregatire, educatie, priviri si abibasi, restul sa se duca inapoi (!?), iar teroristii – la bulaul Guantanamo sa invete pana unde se intind drepturile omului si cine e omul ala care are drepturile.

Eu – caci am si eu o parere la care tin – cred ca problema e mai simpla decat pare si ca de fapt nici nu e loc de dezbatere. In primul rand, pe termen scurt, situatia arata cam asa: daca ne referim la Romania, din cauza guvernelor din ultimii 25 de ani si a faptului ca in tara Schengen se traieste mai omeneste putem spune ca nu se pune problema ca cineva sa vrea sa stea aici mai mult de cateva luni pana isi linge ranile. Apoi, daca ne gandim la toata UE-a: putem noi sa trimitem sute de mii de oameni inapoi, inapoi asta fiind in vreo zece tari din Orient si Africa ? Nu, este imposibil, din zeci de motive, cel mai de bun simt fiind ala ca nu stii unde sa ii trimiti. Nu ai cum sa incarci niste sute de mii de oameni si sa ii lasi la granita dintre Siria si Iraq, oricat ar regreta baiatul ala cu noua lui dreapta de aseara. In continuare – este oare posibil sa aflam povestea reala a sute de mii de oameni si in functie de asta sa ii repartizam in societate dupa criterii democratico-capitaliste ? Raspuns corect – este imposibil. Deci, teroristi, refugiati sau imigranti, vrem sau nu, in final va trebui sa ii primim, treaba la care suntem cat de cat ok (ca europeni, zic) dar mai ales sa ii integram, treaba la care nu prea ne pricepem, dovada comunitatile turcesti, algeriene etc. din Germania sau Franta.

Pe termen mediu – cativa ani – lucrurile stau, zic eu, cam asa:

1. Cauzele care au dus la aceasta criza majora nu vor disparea. Adica frontierele trasate cu rigla la ‘916 de puterile colonialist-imperialiste Franta si Marea Brianie vor continua sa faca brublem.
2. SUA si aliatii nu se vor retrage din Orient (ca acolo e petrol) si vor incerca in continuare sa impuna “democratia” cu drona (vedem peste tot ce rezultate spectaculoase are) unor popoare carora oricum modelul nu li se potriveste.
3. Clima nu se va imbunatati la marginea desertului deci haleala va fi din ce in ce mai putina.
4. ISIS va continua sa recruteze baieti fara viitor din vestul care nu a reusit sa ii integreze.

Deci in concluzie oamenii vor continua sa plece de acolo si sa vina incoace. Deci in concluzie Europa va avea doua variante: sa isi inchida granitele si sa se transforme forevar in bastion al democratiei si egalitatii (“dar nu pentru catei”, vorba fabulei) sau sa primeasca in continuare imigranti indiferent de motivele care i-au adus in tara Schengen. Da, vor fi si niste teroristi dar nu trebuie sa ne speriem, statisticile spun ca in ultimii cinci ani mai putin de 2% din atentatele teroriste din Europa au avut autori musulmani, cifre pe care mass media le ignora. Pana la urma acum nu facem altceva decat sa platim oalele sparte cu glontul si baioneta de bravii ostasi engleji, americani si frantuji de-a lungul unor secole de agresiune si ipocrizie. Ca mai intai a fost Lawrence al Arabiei si abia dupa aia Omar Bakri Mohamed al Tottenham-ului. Mai exista desigur si opinia care spune ca vin islamicii si ne distrug valorile traditionale, care or fi alea. Am petrecut o ora cautand sa vedem care sunt valorile traditionale romanesti si pe net am gasit ceva … in engleza. Intreband un viitor antropolog am aflat ca valorile ar fi ortodoxia (specific romaneasca?), identificarea cu spatiul locuit de natie (noi estem romani!) si ospitalitatea. Ori cred ca la ospitalitate deja ne lovira tare astia, fiindca 60 la suta dintre romani vor ca amaratii care au trecut marea pe gonflabile fara locuri rezervate persoanelor cu copii, sa se duca dracului inapoi. Desi eu cred ca divinitatea, oricat de ortodoxa ar fi ea, nu il va certa pe credincios daca ajuta un om la necaz.

Deci daca noi, europenii, am vazut ca ne-a venit nota de plata, poate ar fi bine sa nu dam teapa si sa ii primim frumos pe refugiati. Fiindca au nevoie, fiindca suntem si noi responsabili de ce li se intampla si fiindca in final va trebui sa traim cu ei. Si daca tot vei avea un vecin musulman, e cel putin mai profitabil (daca uiti ca e mai intai omeneste) sa te intelegi bine cu el, nu sa te porti ca rudele din Mizil cand fata lu’ Costica l-a adus acasa pe viitorul ei sot, un doctor din Nigeria. Sau ca Johannis care le-a intors spatele ca un taranoi sas din secolul 17 cand lasa rumanii in afara portilor cetatii. Sa lasi si tu, cum ar veni, loc de salaam alekum.

Am vazut un reportaj la Al-Jazeera despre un targ unde tuaregii din Mali incearca sa isi vanda animalele inainte ca acestea sa le moara. Un barbat de 60 de ani a mers pe jos doua zile sa vanda o oaie care nu mai putea umbla. Oaia i-a murit in brate si barbatul mai avea si el putin pana sa se sfarseasca de-a-n picioarelea. Suntem in secolul 21. Mali e una din numeroasele tari africane unde diverse factiuni mai mult sau mai putin islamiste se lupta de ani de zile pentru teritoriu, recrutand adolescenti analfabeti muritori de foame de la marginea Saharei. Secole de-a randul Occidentul a stiut mai putin despre Tombuctu decat despre suprafata lunii. (Acum lucrurile stau altfel, evident, zilnic marile televiziuni din vest urmaresc situatia din Mali, unde oamenii se alatura gruparilor islamiste fiindca altfel nu au ce manca.) Cand colonistii francezi au cotropit si cucerit, cu greu, orasul, dupa o mie de ani de civilizatie tuarega pe timpul careia Tombuctu era bijuteria desertului, au ucis toate animalele localnicilor si au taiat capetele sefilor tuaregi pe care le-au expus prin oras ca in zilele Evului Mediu european. Tot azi am citit un articol foarte bine documentat care raspundea punctual la mai multe intrebari pe care urechisti care stiu pe dinafara scorurile obtinute de Halep in ultimele trei turnee dar nu dau doi bani pe nenorocirea unor oameni de prin diverse tari lovite de o suta de ani de interventii occidentale, le pun atunci cand e vorba de simpla mila. De ce sunt barbati ? De ce sunt tineri ? De unde au bani ? De ce vin la noi si nu se duc oriunde – la dracu … de exemplu ? De ce nu fac armata ? Autoarea articolului credea probabil, plina de bunavointa, ca odata ce a capatat un raspuns de bun simt, occidentaloidul, puiul coruptiei dambovitene, al securismului sovietic si al corporatismului servil american, crescut in simtul consumului individual de o mass media care i-a suierat in ureche zeci de ani ca islamicii sunt teroristi (si sunt, desigur, cu totii, dusmanii nostri), va redeveni romanul ospitalier si binevoitor despre care ne vorbea manualul de istorie de clasa a patra. Acolo unde romanii erau intotdeauna perfecti. Unde raii erau mereu ceilalti. Printr-o extrapolare fina ca o lovitura de tarnacop, unii sunt acum rai ca nu ne primesc ca pe refugiati. Altii, ca vor sa se refugieze la noi si nu aiurea. Nici macar argumentul ca refugiatii nu sunt tigani, deci poate ar merita ajutati, nu functioneaza.  Nu-i vorba ca ecouri la fel de empatice s-au gasit pe toata suprafata Europei la nivel de cancelarii guvernamentale. Am aflat ce era putred in Danemarca si ca aveam dreptate sa ii uram pe unguri. De bine de rau, nu suntem in top trei. Poate in top patru, adica am castigat fara loc concursul de ura pentru nenorociti, desi am uitat pana si faptul ca crucile pe care ni le tragem in tramvai cand trecem pe langa biserica inseamna ca ne dam crestini. E drept ca a intinde o mana refugiatului inseamna sa tratezi efectul si nu cauza, dar cine se asteapta ca Obama si gasca lui de lingai spurcati sa se retraga odata pentru totdeauna de langa izvorul de petrol ? In definitiv, cand chirurgul primeste un pacient cu hernie nu ii spune “boule, nu trebuia sa incerci sa ridici singur ditai damigeana” ci incearca sa indeparteze efectul tampeniei prin operatie. Pe de alta parte e interesant ca guvernele au gasit sute de miliarde pentru rascumpararea pagubelor provocate de banci in timpul crizei, dar bani pentru niste amarati alungati de acasa de consecintele unor interventii armate occidentale ilicite nu gasesc. In fine, in ceea ce ne priveste, pentru ca ironia istoriei sa fie suprema, caile de acces spre vest ale musulmanilor nu mai trec prin Romania, lasandu-ne pe noi de data asta sa ne construim catedralele, pe care, cine stie, le vom putea expune drept obiective turistice vizitatorilor iubitori de kitsch de pe alte planete.

Imi place berea. Dupa parerea mea nu exista nimic mai bun dupa un efort fizic serios, pe caldura, decat o bere foarte rece. Una. A doua nu mai are acelasi farmec, nici macar acelasi gust. De multe ori insa beau doua beri, sau chiar trei. Totusi, diferenta intre patru, cinci sau cincisprezece persoane sorbind o bere rece dupa efort fizic si 4000 de persoane band bere dupa alta bere, ragaind mici si carnati si pisandu-se pe un hectar patrat in jurul “locatiei” e ca diferenta dintre a sta la soare pe plaja pustie din Vama Veche a anului 1991 si a merge pe plaja din Mamaia la ora 12 intr-o sambata de iulie 2015. Pana la urma, veti spune, asta e strict o chestiune de gust. Daca insa “locatia” e curtea scolii unicului liceu cu profil de sport din Brasov, atunci lucrurile se schimba un pic. Fiindca, meine Damen und Herren, pine atz fenit la Oktoberfest !

Inca inaintea inceperii festivalului gazdele isi cer umile scuze cetatenilor care locuiesc in hectarul patrat mentionat pentru deranjul ce se va crea la orice ore intre 7 dimineata si 7 dimineata timp de doua saptamani sau chiar mai mult. Festivalul care isi face cunoscuta prezenta prin reclame uriase care portretizeaza gagici cu HALBE imense incadrand perechi de TZATZE imense, referire, probabil, la aspectul strict fizic pe care il presupune un eveniment ce are loc in incinta unui liceu de sport. Dupa culorile din fund, din funde sau din fundal, gagicile alea tin cu Universitatea Craiova. Sau cu landul Bavaria. Dar, aveti dreptate, asta e si ea o chestiune de gust.

Ce nu e o chestiune de gust este o hotarare de guvern, pe numarul ei 128/1994, care interzice in mod al naibii de explicit vanzarea de bauturi alcoolice in incinta unitatilor de invatamant, precum si in apropierea lor, indiferent de vacante, ore, anotimpuri sau coduri galbene de pipi la “locatie”. Si, meine Damen und Herren, berea e incadrata de codul fiscal in vigoare, la, genau, sectiunea beuturi alcoolice.

Stiiiu, stiu ! Sunt carcotas, chitibusar, cusurgiu, nu stiu sa ma bucur de o bauta colectiva etc., pe scurt, sunt un tip ingrozitor care nu are ce face decat sa comenteze cand ceva frumos si fin se desfasoara in orasul lui. Orasul lui, odinioara vestit pentru cele mai obiective culturale din Romania, Biserica Neagra si prima scoala in limba romana si care acum e la fel de vestit pentru halte doa obective, Paradisu’ Agvatic si Parc Aventura.

Dar stati ca m-am prins. E o competitie pentru ghinezbuc. Mai vestita decat prima scoala in limba romana va fi prima scoala cu profil de sport care gazduieste o parangelie (am ortografiat pe germana, sic!) cum e Oktoberfest.

Totusi, de ce acolo ? Din surse oficiale si neoficiale am aflat aceeasi chestie: ca organizatorii ar fi vrut sa organizeze treaba pe spatiul unde a fost Stadionul Municipal, la intrarea dinspre Bran, insa Primaria s-ar opune. Si nu le-ar da voie decat acolo la liceul de sport. Dar se pare ca nici acolo nu li se da autorizatie, pentru ca anul trecut, fiind sesizat de cetatenii de pe hectarul patrat patat de pisat din jurul “locatiei”, CJPC Brasov a venit si i-a gasit pe organizatori fara de autorizatie si cu o multime de nereguli (intre altele la o taraba niste placinte cu carne tocata erau depozitate la 26 de grade Celsius – incercati sa nu va ganditi la asta !!). Si desi CJPC este acronimul pentru Comisariatul Judetean pentru Protectia Consumatorului, denumire destul de infricosatoare, nu s-a putut face nimic pentru cetatenii de pe langa “locatie”.

Daca ma intrebati pe mine, va ofer urmatoarea varianta de functionare a mecanismului, care se supune principiului parcimoniei al lui Occam. Organizatorii si primaria merg pe burta impreuna la modul urmator:

“-Ma baieti, eu nu va pot da autorizatie sa functionati acolo ca e ilegal, dar mergeti fara si daca vin astia cu reclamatii oricum trebuie sa aiba voie de la primarie sa va inchida.

-Dar ce ne facem cu ISU (Inspectoratul pentru Situatii de Urgenta) ca nici de la ei nu avem patalama? (in 2014, conform Mediafax, Oktoberfest nu avea nici autorizatie de la ISU).

-Ce urgente, ma baieti, ca daca e urgenta numaru unu’ faci pe casele de pe strada Cerbului, daca e numaru’ doi te duci pe aleea de sub Tampa … Muntele Tampa, ba! Si Doamne ajuta ca anu’ asta nici Iohannis nu mai vine ca anu’ trecut, ca deja l-am votat.”

Daca gresesc, sa imi fie cu pardon, dar imi imaginez ca sunt destul de aproape de adevar.

Gata. Iar nu m-am putut abtine sa spun ce stiu si ce am pe suflet, Oktoberfestpooper ce-mi sunt. Chestia e ca, pe barba lui Wotan, mi-ar placea sa traiesc intr-un loc unde nu se intampla din astea. Ca e rusine, pacat si e si ilegal. Si fiindca nu prea mai am chef sa plec pe undeva la varsta mea, trebuie sa fac cumva sa schimb trebile pe aici.

Acum chiar gata. Mai ales ca totusi nivelul de civilizatie al orasului care a nascut imnul national da clasa altor urbe, cum ar fi Targu Jiu, bunaoara. Acolo festivalul berii s-a tinut din nou pe heliportul (de 450 de mii de euro) care deserveste spitalul judetean, iar in caz de urgente helicopterul SMURD se roteste minute in sir ca boul pe deasupra tarabelor, ca vara trecuta. Olteni. Transforma bautul berii intr-o chestiune de sanatate si cand colo e o simpla treaba de educatie.

Hai PROST, dragi elevi !