Stimate domnule Ion Iliescu,

In mod normal nu ati fi primit de la mine nici un fel de raspuns la o scrisoare pe care oricum nu m-ati adresat-o mie, ci partidului propriu. Dumneavoastra ati fost presedintele Romaniei, eu sunt un simplu cetatean, dumneavoastra locuiti pe Moliere in ditai viloiul de protocol, eu pe Jean Monnet (da, suntem vecini) intr-un apartament cu 2 camere inchiriat. In mod normal, desi am iesit in strada de nenumarate ori si am strigat “jos dumneavoastra” si desi ne-am intalnit – acum 20 de ani, impreuna cu domnii Tiriac, Sarbu si Dinescu – la lansarea proiectului Autorom (service Mercedes pentru capitalisti) sau la lansarea Pro TV, viata ne-ar fi separat definitiv, asa incat sansele ca dumneavoastra sa visati macar ca ati citi un eventual raspuns al meu la o eventuala scrisoare a dumneavoastra, ar fi fost practic nule. Dar, sa vedeti, traim in conditii anormale: cam in acelasi timp cand dumneavoastra chemati minerii la Bucuresti si asmuteati bietii oameni pe “vandutii” Ratiu, Campeanu si Coposu, in America unii inventau internetul. Asa ca in ciuda faptului ca nu mai am in mass media decat un rol nesemnificativ, acum pot sa imi fac cunoscuta opinia celor pe care aceasta opinie i-ar putea interesa. Acesta e primul motiv pentru care scriu acest raspuns, si anume convingerea ca el, intr-un fel sau altul, va ajunge si la dumneavoastra – cu netul asta e greu de tinut un secret. Al doilea motiv este acela ca ati facut catre colegii dumneavoastra din partid un apel la sinceritate si mi-e teama ca de acolo nu o veti primi niciodata. Aveti 84 de ani, nu se stie cata vreme vom mai fi vecini, daca intelegeti ce vreau sa spun. (Asta asa, ca de la un liber cugetator la altul.) Un raspuns sincer meritati, ca macar acum, in al doisprezecelea ceas, sa constientizati adevarul sau, dimpotriva dar la fel de important, sa aflati ca unii stiu ca faceti pe niznaiul. Pentru ca citind scrisoarea dumneavoastra mi-am dat seama ca, fie sunteti foarte departe de realitatea din societatea noastra si de cea din partidul dumneavoastra, fie mimati ca nu intelegeti aceste realitati, ceea ce mi se pare la fel de grav. In fine al treilea motiv (o veste buna pentru dumneavoastra) este ca mai multi oameni care isi pierd vremea pe Facebook au apreciat realmente textul, ceea ce mi-a readus in minte vorba aia cu “se naste un fraier in fiecare minut, totul e sa il gasesti.” Ce e drept, in teorie, chiar si scrise asa, in limba de lemn pe care o vorbiti si scrieti fluent, trebile pe care le-ati pus pe blog suna bine. Doar in teorie. Fiindca …

Sa incepem. In primul rand constat ca dumneavoastra inca mai credeti ca la noi in tara exista gandire politica de dreapta si de stanga; daca puteti, uitati de aceasta impartire. Nu cred (si aproape nimeni nu mai crede) ca vreodata dupa 1990 un partid politic de la noi a avut o gandire coerenta in sensul obtinerii bunastarii cetatenilor sau ducerii la capat a vreunui “proiect de tara” cum ii spuneti dumneavoastra. Incepand chiar de la FSN-ul condus de dumneavoastra aproape fiecare politician s-a gandit exclusiv la sine si la bunastarea proprie. Stim, dumneavoastra nu sunteti fascinat de bani, ci de putere, de aceea sunteti si acum in pozitia in care il puteti lua de perciuni pe prim-ministru, ceea ce, sincer, intineaza un pic nobilele idealuri ale imaginii PSD. Asta nu inseamna ca sunteti principalul motiv pentru care tinerii au strigat in strada la alegeri “jos comunismul”. Pentru ei comunismul mai inseamna, in afara de dumneavoastra, tot ceea ce partidul dumneavoastra – cu alesele sale politici de stanga, adica destinate in principal maselor – a adoptat ca practici de functionare zilnica in ultimii 25 de ani. Abuz, coruptie, nepotism, dispret pentru cetateni, minciuna, incalcare frecventa, flagranta si grava a legii, legiferare in folosul propriu si, ca sa legam discursul strict de unele nume pe care le stiti si iubiti, Vanghelioane si alte asemenea intreprinderi. Asta e atitudinea PSD (si de altfel a tuturor celorlalte partide) fata de cetateni. Stiu ca suna bine asta cu dreapta si stanga, cu lupta politica si alte asemenea notiuni din carti. Dar din pacate, amestecul, dupa decembrie ’89, intre fostii comunisti si actualii oportunisti a dus la o politica dominata de o increngatura de tip mafiot, transpartinica, lucru pe care il puteti constata simplu urmarind presa, asa aservita cum e ea. Asta in cazul in care legatura dintre Miron Cozma, pe care l-ati gratiat in ultima zi de mandat la Cotroceni si Fane Spoitoru, nu va spune nimic. “Identitatea ideologica” a partidului dumneavoastra, daca exista, nu a fost transpusa niciodata in fapte politice care sa duca la bunastarea tarii. Este ridicol sa propuneti acum un nou “proiect de tara”, cand dumneavoastra personal ati fost la putere timp de 10 ani din cei 25 care au trecut de la impuscarea lui Ceausescu.

“Fuga de raspundere nu este o solutie”, le scrieti celor de la PSD. Sigur ca nu e o solutie, dar atunci asumati-va intai dumneavoastra raspunderea pentru discursul cu “nobilele idealuri ale comunismului” sau pentru cel cu “proprietatea privata este un moft” sau pentru cel cu “comunismul cu fata umana”. Sau pentru mineriade. Sau pentru ce stiti ca ati facut ( sau nu ati facut ) in decembrie ’89. Asumati-va raspunderea in fata legii.

Dar revenind la comunism, nu imi amintesc ca dumneavoastra sa fi condamnat comunismul in mod oficial, asa ca de unde “ruptura” pe care o mentionati ?

Apoi, cand vorbiti despre reducerea numarului de poli de putere in PSD propuneti in fapt o conducere centralizata a partidului, ceea ce il apropie de structura unei corporatii si nu il indeparteaza, asa cum spuneti ca ati dori. E o propunere fireasca, dupa parerea mea, pentru o persoana ca dumneavoastra, care a functionat in structuri de tip dictatorial intr-o societate eminamente tiranica.

Mai scrieti: “refuz să primesc lecții de la oameni care cred că și-au cumpărat un partid, PSD, și îl conduc, direct sau prin interpuși, ca pe o corporație. PSD nu este proprietatea nimănui. PSD nu este o investiție, și nici programul său politic nu se confundă cu un plan de afaceri. Iar guvernarea nu este un profit, care trebuie maximizat cu orice preț. Această viziune caricaturală ne-a făcut mai mult rău decât orice altceva în această campanie electorală. Dacă vom continua pe drumul ăsta, eșecul nu este departe. Viața oamenilor nu se reduce doar la bani.”

Domnule Iliescu, imi este greu sa cred ca dumneavoastra nu stiti ca a fi membru PSD (sau al oricarui alt partid) este in zilele noastre o investitie si nimic altceva. Ca om de afaceri te inscrii in PSD, cotizezi in diverse campanii (investesti adica), pentru ca la un moment dat sa ajungi cat mai aproape de putere unde facand diverse afaceri, in principiu cu statul, iti recuperezi investitia si faci profit. Asta inseamna a face politica in Romania. “Sarac si cinstit” nu se mai poarta. Desi “sarac” la dumneavoastra inseamna ca ati locuit mai totdeauna in case de protocol iar “cinstit”, ca daca aveti o confruntare de idei la nivel politic cu cetatenii, ii etichetati drept “golani” si chemati minerii.

Vorbiti despre masuri de stanga care nu trebuie confundate cu “pomeni sociale”. Eu sunt un om de stanga prin convingeri, poate chiar mai radical ca dumneavoastra. Principiul comunistilor “fiecare dupa posibilitati, fiecaruia dupa nevoi”, (chiar daca nu a fost niciodata aplicat fiindca toate societatile socialiste au inceput sau au esuat in dictaturi) mi se pare o bijuterie a gandirii umaniste. Totusi sunt sigur ca un politician care de exemplu, propune micsorarea varstei de pensionare in conditiile in care in Romania numarul cetatenilor la pensie cumulat cu cel al asistatilor social e deja mult mai mare decat al celor care produc si deci platesc taxe, da o “pomana sociala”, sperand ca aceiasi oameni il vor vota in si din interes strict personal. Adica, acel politician nu face altceva decat sa ia o masura iresponsabila care sigur are “legatura cu ciclurile electorale”, cum spuneti dumneavoastra.

“Se impune o remaniere guvernamentală, cu formarea unei echipe solide, profesioniste, coerente, care să guverneze în consecință. Avem nevoie de oameni care să nu poată fi atacați în niciun fel, nici în plan moral, nici în plan profesional.” Si asta suna bine, recunosc, dar cine sunt acesti oameni domnule Iliescu ? Noi nu ii stim, iar dumneavoastra din cate vad si cum am mai spus, sunteti fie desprins de realitate, fie doriti sa pareti un idealist curat. Cu regret va anunt ca majoritatea politicienilor din Romania sunt recrutati – intre altele – dupa un criteriu: trebuie sa fie santajabili, astfel incat sa nu poata calca alturi de linia partidului. Stiti dumneavoastra, cum se proceda pe vremea Anei Pauker cu unii directori de intreprindere. Astia erau fie prost pregatiti profesional si prin urmare dedicati partidului, constienti ca puteau fi maziliti oricand, fie santajabili cu o ruda ceva, “burjui” sau “chiaburi”. In momentul de fata, daca dispare linia intai a tuturor partidelor vine linia a doua, exact la fel de corupta.

Nu aveti cu cine sa guvernati profesionist chiar daca sa spunem, izbutiti sa ma pacaliti ca va doriti asa ceva. Partea proasta e ca nici ceilalti nu au cu cine, iar asta din cauza ca politicienii s-au inchis “cu averea si marirea / in cercul lor de legi” … (e din “Imparat si proletar”, poate o sa va placa). Iar dintre ele, legea electorala e cea care nu permite cetatenilor romani sa infiinteze un partid politic decat daca are de la inceput 25 000 de membri din 18 judete !! Dumneavoastra v-a fost usor cu FSN ul (pe care, apropo, ne promiseserati ca nu il veti transforma in partid politic si ne-ati mintit) pentru ca nu ati functionat sub aceasta legislatie facuta de alde dumneavoastra, oamenii politici, pentru ca sa va separati odata pentru totdeauna de popor si sa va transformati intr-o clasa privilegiata. Dumneavoastra ati fost acolo tot timpul, domnule Iliescu, ca presedinte, senator sau mai stiu eu ce. Ati votat legi, ati vazut cum merg treburile, ii stiti de aproape pe capii mafiei pesediste sau pe cei ai celorlalte mafii … unde v-au fost ideile de stanga ? Cum vreti acum sa va creada cei din partid, dar mai ales cu cine doriti sa guvernati dintr-o clasa politica fundamental corupta, ale carei radacini au fost plantate si ingrijite la inceputul anilor ’90 chiar de propriile dumneavoastra labe de lup moralist ? Mai tineti minte ca in 1990 ne-ati spus ca “vom construi in Romania o democratie originala” ? Sunteti unul din cei cinci maxim zece oameni care au avut posibilitatea sa faca ceva cu greutate, la prima mana, pornind de la zero. Ati avut cel putin zece ani la dispozitie sa ne duceti spre “democratia originala” de care spuneati, ca sa luam in considerare doar anii in care ati fost la putere ca presedinte. Numai ca, vedeti dumneavoastra domnule Iliescu, mi-e teama ca ceea ce traim noi zilnic de ceva vreme este chiar democratia originala pe care ne-ati promis-o, copilul pe care l-ati luat in grija acum 25 de ani, ale carui malformatii din nastere au capatat, din cauza “fugii de raspundere”, a neglijentei criminale si in general, a politicianului care nu se uita mai departe de propria-i burta, dimensiuni care si pe dumneavoastra va sperie. Doar ca in vreme ce dumneavoastra va puteti permite sa va prefaceti ca descoperiti abia acum dezastrul sau sa va refugiati in “saracia” vilei cu paznic de pe Moliere, majoritatea dintre noi aveam de a face la modul cat se poate de concret cu democratia dumneavoastra originala prost nascuta si inca si mai prost crescuta, care a inceput sa ne sufoce. Acum intelegeti de ce se striga pe strazi ” jos comunismul” exact ca in urma cu 25 de ani ?

Imi pare rau sa va spun, dar imi face impresia ca luata putin la bani marunti (ca astia saraci si cinstiti de la noi doi din cartier au doar “marunte”) scrisoarea dumneavoastra, fie ea si deschisa, nu face doua parale. Ramane insa ca model pentru cei care nu stiau pana acum ce inseamna un discurs gol, de tip comunist.

Deunazi am avut o disputa amicala in care interlocutorul meu imi atragea atentia asupra raului pe care ni l-au facut rusii in istorie si inca ni l-ar mai fi facut daca nu am fi fost in EU/NATO. La raspunsul meu ca nici cu americanii nu e mult mai bine amicul s-a ambalat si mi-a strigat:

“Baaaai, cum poti sa compari gandeste-te ca sovieticii au omorat 50 de milioane de ai lor.”

Eu: “Da, dar si americanii au exterminat 50 de milioane de indieni ( native Americans deh )

El: “Pai da dar gandeste-te ca rusii ne-au adus comunismul, care ne-a adormit constiinta”.

Eu: “Da, dar americanii inca promoveaza o societate in care constiinta maselor e adormita, altfel nici nu ar putea functiona. Noi masele muncim in somn, ne uitam la televizor in somn, ne platim taxele in somn. Ce mai, traim in somn si evident, dormim in somn. Nu participam in nici un fel la procesul de exercitare a puterii, ni se serveste iluzia ca participam odata la patru ani, dupa modelul american.” ( Bine, eu acum scriu doar ce as fi vrut sa spun, avand in vedere ca discutia era la un vin iar amicul meu nu prea ma lasa sa vorbesc ). “In plus rusii nu ne-ar fi adus comunismul daca americanii nu i-ar fi lasat, iar aici e marea lor ipocrizie …”

El: “Da, dar libertatea cuvantului …”

Eu: “Sigur, acum putem sa ne exprimam doar ca libertatea de expresie nu are consecinte intr-o societate in care majoritatea asista la jocul politic ca la un spectacol si cum spuneam nu participa. Aminteste-ti de miscarea OCCUPY. Doar cateva sute de mii de cetateni americani – maxim – au participat, din ditai natia de 330 de milioane, iar demersul lor era correct. Doar ca anii 60 au trecut, e greu sa mentii flacara aprinsa cu atata mass media functionand la foc continuu si atatea alte instrumente care iti abat atentia de la adevaratele probleme.”

Mai departe nu am ajuns dar as putea sa dau de sigura directia de continuare a discutiei. S-ar fi comparat KGB ul cu CIA, Primavara de la Praga cu alungarea lui Allende in Chile, rascumpararea lui Lehman Bros si Hank Paulson cu Gazpromul si Alexei Miller, Irakul cu Iranul, Iranul cu Cecenia si ne-am fi impiedicat definitiv dar firesc, la Afganistan.

In ceea ce ma priveste raman fan al americanului Yul Brynner ( nu va ganditi la frizura, rautaciosilor ) iar dintre locuitorii pe teritoriul maicii Rusii il simpatizez al mai tare pe Edward Snowden.

De curand m-am intrebat: daca as alcatui niste topuri pe categorii ale celor mai nefericite gesturi si declaratii din campanie si din prima saptamana dupa alegeri, pe cine as pune pe primele locuri ?

1. Topul servilismului ar fi clar condus de Emil Constantinescu, pentru scrisoarea de sustinere cu poza trimisa lui Victoras. Daca pe alde Caramitru, Alifantis si Tudor Gheorghe ii inteleg pana la un punct, adica nu optiunea lor in sine ii condamna ci doar comunicarea acesteia in sensul influentarii optiunii altora si asta abia intre tururi, pe Constantinescu nu il iert. Pare sa imi fi aratat cum poate un gest servil sa discrediteze in ochii mei definitiv un om. Cu alte cuvinte, dupa mine, Emil a reusit sa isi (de)puna post factum mandatul ‘96-2000 mot pe restul de patru mandate si jumate de rahat ale combinatei prezidentiale Ilici-Base.
2. In topul cinismului pe locul doi ar fi Melescanu, pentru indemnul lui spre Nancy. Nimic nu mi-a semanat mai bine cu sfatul lui Brucan catre grevistii foamei din Piata Universitatii 90, carora batranul comunist le-a spus sa … manance o friptura in sange. Dar daca numele lui Melescanu imi da aceeasi senzatie neplacuta pe care o ai cand esti in sosete si calci in baie pe gresia uda, cel al lui Iliescu imi trezeste durerea injectiei cu Moldamin in timpul amigdalitelor de iarna. In buca, dar cuprinzatoare … Fiindca acest top al cinismului ar fi de la distanta condus de “carpa kaghebista” care intre timp a devenit presedintele interimar al celui mai mare partid ( inca ) din Romania. Iliescu si-a aratat public regretul ca Romania nu are o societate civila mai activa, cam cum era in anii ’90 …cam cand i-a adus el pe mineri la Bucuresti. Doar cinismul gardienilor lui Dostoievski, care la locul executiei l-au anuntat pe acesta ca fusese gratiat, il depaseste pe al carpei. Viata bate filmul, minerii bate studentii.
3. Topul activitatilor penale ar fi de departe condus de Victoras, care si-a asumat chestii extrem de grave, de la sahul cu sectii de votare mutate in campuri cu cat mai putini votanti si darea in folosinta cu buna stiinta a unui sector de autostrada ucigas ( vezi ancheta Capital ) ca realizare a guvernului, pana la mitele electorale jignitoare. ( 700 de lei dati profesorilor pentru dezvoltare personala, cari profesori nu l-au iertat ca a copiat.) Si desigur turismul electoral clasic cu autobuzul, care a transformat pentru o zi cateva comune din Teleorman si Dolj in adevarate Venetii pe Arges si Olt.
4. Topul tampeniei. Aici imparat este Severin. Fost ministru de externe (!) acest personaj care a tras pana la final de mandat de salariul de europarlamentar desi fusese prins cu spaga si i se ceruse sa se care, a avut saptamana trecuta o iesire la rampa demna de Nero sau Vadim. El l-a comparat pe Johannis cu Hitler si pe oamenii din strada cu batalioanele de asalt (SA) ale lui Ernst Rohm, explicand ca la fel ca fuhrerul, Jo trebuie sa se delimiteze de “elementele fascistoide” (probabil pentru a deveni ceva la fel de bun cum a fost caporalul dictator, de care si el, Severin, ar putea fi multumit – cel putin asa se intelege din declaratie ). Cand am citit asta am simtit ca abia acum pentru prima data in 25 de ani am putut cuprinde cu mintea intregul tablou al fenomenului politic de la noi, care a reusit sa repuna Romania pe harta lumii a treia.
5. Topul incompetentei. In frunte se afla, la distanta de pluton, Mitch Stewart, omul care a castigat pentru Obama 9 din 10 state dificile in ultima campanie. Totusi Stewart, angajat pe multi parai de Ponta pentru prezidentiale 2014, a fost creierul care a recomandat si desenat o campanie negativa, agresiva, aroganta, al carei efect de recul a scos la vot mai mult de un milion de oameni impotriva lui Ponta in duminica binecuvantata. Desi am trecut, ca popor zic, la doi tzanti pe langa dezastru, faptul ca nu ne-a pacalit nici lobby-ul de peste ocean a facut ca numele de Victor sa nu fie victorios, iar pe mine, foarte mandru ca sunt roman. Va dati seama ce am reusit impreuna cu diaspora si cu d. Zuckerberg ?
6. In fine, topul penibilului ar fi condus detasat de Antena 3, devenit pe 16 noiembrie cel mai urmarit canal de comedie neagra din Ro. Si e foarte putin probabil ca lucrurile sa se schimbe curand, poate doar in ceea ce priveste cifrele de audienta. Sau daca A3 ramane fara licenta, functia ei de canal de informare a publicului nemaifiind in realitate indeplinita. Recunosc, as fi vrut sa fiu o persoana mai buna, cu compasiune fata de figurile din media cele mai blamate de aproape toata societatea civila, dar nu sunt. Din nou conceptul – german – de bucurie de raul altuia, care e cea mai dulce bucurie. Schadefreude. Zbaterea lor viermuita, lacrimile oprite in gat la aflarea vestii ca Ponta se preda, ratoiala, aruncarea pisicii moarte in diverse curti mi-au pus pe fata un mare zambet si le voi pastra pentru totdeauna intre cele mai placute amintiri din partitia “alegeri” pe hard disk-ul emotional personal. Mai ales ca am contribuit si eu cu un zero virgula zero zero ceva la aceasta victorie a noastra incheiata prin ippon sole mate.

Si … a inceput: serviciile secrete au aranjat iesirea la urne a romanilor din diaspora. Americanii l-au sunat pe Ponta si i-au spus sa renunte. Fata lu’ Mircea Diaconu a declarat ca se regaseste in dreapta condusa de Crin Antonescu care avea “sare si piper” – te caci pe tine ! – si ca practic dreapta asta mai noua nu e dreapta aia mai veche care era adevarata dreapta. Apare cineva, Vlad cumva … pare baiat bun de altfel, care, zice reporteru’, el a castigat alegerile online pentru Jo, ca a obtinut un milion de like-uri pentru Fatza de Piatra ( ei, cine poate fi, dar nu vreau sa spun ceva nasol cu asta, doar ca asa e fata lui, ce vreti, si a mea e cam la fel daca nu zambesc ). Adriana Saftoiu se arata intr-un tablou postelectoral cu multi muschi dar mintea dumneaei postelectorala uita ca Jo a fost votat in primul tur de 2,8 milioane si abia in al doilea de 6,2 (!!!) iar netul mustea de plangeri ca Jo nu are campanie. Mai lipseste doar sa spuna cineva ca Antena 3 isi cere scuze, iar pastorul adventist cu nume predestinat va trece definitiv la ortodoxia care il merita, si torentul de apa de ploaie ar fi complet.

Ce misto au fost momentele alea de duminica in care vorba CTP-ului, aveam un soi de vant magic sub picioare care ne tineeeaaa asa pe toti in aer uniti. Uniti salvam, normal. Ce e drept insa, momentele alea sunt cum e indragosteala intr-o relatie: nedefinitorii, periculos de luat ca reper. Fiindca vine vremea cand ne trezim, foarte cool – in adevaratul inteles al cuvantului – in fata oglinzii, unde ne adresam noua insine traditionalul WTF.

Acuma … e clar. Am reusit, dupa 25 de ani, sa anulam alegerea lui Ilici cu 80 la suta sau ceva asemanator in mai 1990. Profetia lui Brucan s-a adeverit de dincolo de trecerea lui in nefiinta nesimtita care era. Chiar si fara Mandruta desi unii ar fi preferat cu. E fabulos, e unic, e imposibil. Suntem singura natie europeana, din cate stiu eu, care alege un presedinte dintr-o minoritate, care nu are nici mama nici tata. Nici mama nici tata de etnie romana, desigur si care nici macar ca religie nu e in norma, adica e luteran. Cum ar veni gata reformat. De nicaieri asa, Nadia Comaneci din Onesti, primul zece din lume.

DAR ! Sa nu ne batem joc: in trei ( 3, three, III ) zile a cazut o lege care era mult iubita de spagarii aia de parlamentari, s-a dat liber la neste urmariri penale grele ( Ioan Adam prejudiciu de vreo 300 de milioane de euro ) si Herr Klaus Jo sta sa dea autografe cu o ora si jumate in plus fata de programul targului de carte, ca sa le arate lor cum se tine ceva deschis peste program. Daca e. Pana la urma, sa ne fie cu pardon, e mai usor pentru o mie de oameni sa puie stampila pe un singur om decat pentru un singur om sa semneze cartile a o mie de oameni. Din punct de vedere fizic, zic.

Dar intorcandu-ne de unde am plecat si anume de la discutiile goale care alcatuiesc senzationalul din media – chiar si aia online de multe ori – observ ca din pacate mass media este la noi invers: cea de stiri da ce vrea ea fara sa aiba legatura cu realitatea spectatorului, iar aia de entertainment da ce vrea spectatorul, fara sa aiba legatura cu realitatea valorii.

As incheia cu un proverb german, ca astea-s vremurile, daca as sti altul decat ala cu Schadefreude … aha, stai ! Sa incepi e usor, sa continui e … o arta. Adica greu.

Am crescut cu sasi ca el, la Brasov si la Nocrich, o comuna in drumul mocanitei dintre Sibiu si Agnita. Oameni greu de citit, in aparenta aroganti, tacuti, dar de multe ori persoane de o neasteptata profunzime. Stille Wasser sind tief. ( Apa lina e si adanca ). Prototipul germanicului. Foarte greu “plācubil” de catre balcanici ( probabil si vicerversa ), antipodul latinilor. Dar eu nu am nevoie la Cotroceni de un baiat de gasca, de un smecher care sa se traga de sireturi cu presa, sa se ia la misto cu ministrii sau care sa aiba frati pretenari cu alde Bercea Mondialu. Si daca Base a facut din Cotroceni un chiosc in fata caruia mai ca nu iesea cu baietii la o bere la PET, Johannis poate reprezenta tot ceea ce Romania inca nu are: seriozitate, aplicare, respectabilitate. Un presedinte pe care il vad vizitandu-se ( si intelegandu-se bine ) cu regele Mihai ( nu si cu Radu Duda ) sau pe care sa il caute eternul print Charles cand mai vine pe la tara pe la Viscri. Desi nu dau doi bani pe sangele albastru si alte prostii de genul asta, in jocul in care e bagata deocamdata tara si la nivelul de NUBi la care ne gasim in acest joc, “clasa” conteaza, mai ales in linia intai de reprezentare. Un presedinte care sa nu se pozeze la minut cu Obama iar poza sa arate ca si cand ar fi facuta in timpul vizitei lui Barack si Michelle la Disneyland.

Totusi daca as face impreuna cu Johannis bucata de creasta de la Valea Sambetei la Podragu, i-as impartasi imaginea relatiei cu aia de il votara duminica, asa cum se vede ea din strada. In cinci puncte skurte si klare, cum ii place lui.

1. Johannis nu a castigat. Ponta a pierdut. Noi nu am votat staiful, ci am ferit linia.

2. Mafia pedelista ( si cea penelista ) nu trebuie uitate. Ele trebuie bagate la bulau. Dar asta e treaba DNA.

3. De la Cotroceni nu se guverneaza. De la Cotroceni se reprezinta, se modereaza, se impaca.

4. De maxima urgenta: a se face tot ce se poate ( in limitele atributiunilor ) pentru pedepsirea vinovatilor din campanie si cele doua tururi de scrutin, apoi pentru modificarea legii electorale. Inclusiv vot online si prin corespondenta.

5. Noi v-am facut presedinte, noi va vom da jos daca … stiti dumneavoastra. Am invatat cum.

Sors salutis
et virtutis
michi nunc contraria,
est affectus
et defectus
semper in angaria.
Hac in hora
sine mora
corde pulsum tangite;
quod per sortem
sternit fortem,
mecum omnes plangite!
Aceasta e cea de a treia strofa din “O, Fortuna” primul cant din lucrarea lui Carl Orff Carmina Burana. Tradusă si adaptata la repezeala de mine ( din varianta in engleza, terminați cu prostiile !) ea zice următoarele chestii: “soarta imi e potrivnică in sănătate si in virtute / apăsător ma înrobeste / asa ca acum nu pregetati / ciupiți coardele tremurate / fiindca soarta il doboară pe cel puternic / jeliti toti cu mine !”
Sigur ca muzica da o dimensiune si mai dramatica textului, dramatismul partiturii fiind probabil si motivul pentru care piesa a fost pusă in deschiderea lansării faraonice a candidaturii lui Ponta fara ca cineva sa isi pună problema mesajului din text. Dar cine sta sa se gândească din partidul roșu daca e corect Carmina Burana sau Kremlina Bulana. Astea sunt amănunte.
Ca bonus am selectat doua chestii din discursul pontist, văzute in filmul lui Iepan, ca nu am stat sa urmăresc cuvântarea întreaga, deși pare presarata cu multe elemente de umor involuntar. Dar susținuta pe un ton mult prea țipat ca sa fie monumentala sau calda, de încredere. Deschiderea: “Buna seara stimați prieteni buna seara stimați romani.” Adică destinatarul discursului nu e poporul in sine, ci sunt doua grupuri de persoane, prietenii si … romanii. Eu dupa acest salut plecam dracu din politica undeva in Congo cu colegii lui aia de l-au votat in 2004 pe Bombo.
Si finalul: “Vreau sa fiu președintele acelor romani care sunt impreuna (ha ?!) al acelor romani care au încredere ( in cine, de ce ?!?!) al acelor romani care sunt mândri (bă nene !) si care au speranța ca vor schimba tara in bine”. Dincolo de nonsensul mesajelor, putem face totuși ceva observații in linia logica a sintaxei. Adică NU vrea sa fie președintele romanilor care sunt separat, sau separați, sau pe cont propriu, NICI al celor care n-au încredere SI NICI al celor care nu sunt mândri sau nu cred ca vor schimba tara in bine. Un nonsens segregaționist …. Deci practic de la faimosul discurs băsescian in care ăla zicea ca va respecta drepturile tuturor romanilor care l-au sustinut (!) nu s-a facut mare progres.
Bref, s-ar putea spune ca înaintea meciului cu Jo, Victor a vrut sa faca un soi de Haka dar i-a ieșit tot kaka. Jeliti toti cu Victor, indiferent de rezultat. Si mai ales jeliti banii nostri aruncați pe un staff de doi lei care ii scrie spiciuri de nici doua parale.

Cand am vazut azi dimineata cetateni petrecand ore la sectiile de votare de prin capitalele europene mi-au dat lacrimile. E drept, si prin comparatie cu rasfatul pe care l-am trait eu, de a vota cu 15 minute inainte de ora 21.00 intr-o sala in care eram doi alegatori si de restul, “oficiali”. ( cu Macovei – ca sa ne linistim cu totii … )
Apoi mi-am dat seama ca, intr-un fel, am trait paradoxul acela care zicea ca diferenta intre un optimist si un pesimist este ca in vreme ce pesimistul spune ca mai rau nu se poate, optimistul zice “ba se poate”.
In general evit sa cuantific raul politic impartindu-l pe partide sau pe capete de politicieni, dar de data asta recunosc ca ai lui Ponta au depasit orice imaginatie: sa incerci sa impiedici peste 1 milion jumate de cetateni romani cu drept de vot sa isi exercite acest drept e mai mult decat se astepta – probabil – oricine.
Calculul e simplu: in strainatate s-au trimis doar 600 de mii de buletine de vot pentru 3 milioane de cetateni ( eobserver.com ) din care sigur peste 2 milioane cu drept de vot. Ceea ce face ca numarul sectiilor de votare, ramas acelasi ca in 2009 (singura cifra luata in considerare de Ponta in declaratia lui de presa referitoare la aceasta chestiune), sa fie o informatie superflua.
In schimb, conteaza altceva: in strainatate cei care au votat i-au preferat pe Macovei si Iohannis ( conform rezultatelor la iesirea de la urne ), electoratul lui Ponta fiind mai greu de adunat in microbuze de pe santierele sau tarlalele Italiei si Spaniei. Nu ca ar fi ceva gresit in a lucra in constructii sau in agricultura sau sa ai asemenea electorat majoritar.
Acest lucru este imposibil sa le fi scapat creierelor PSD implicate in campanie. Astfel se contureaza, pentru mine, suspiciunea ca PSD i-a suntat in mod voit pe “stranieri”. Asta in ciuda declaratiei teatrale a lui Ponta in fata presei, care s-a jurat pe functia lui Corlatean si pe cravata rosie a acestuia, ca toata diaspora va vota in turul doi. Apropos de teatru … ca si minciuna ca nu ai furat proprietate intelectuala, ipocrizia este usor de acoperit cand fata ta are expresivitatea unei mamaligi. Nu ca ar fi ceva gresit in a avea fata precum alimentul traditional – si foarte sanatos de altfel – al electoratului pe care il reprezinti si care te reprezinta.
Doar ca pe 16 e, dupa cum stim, meciul retur. Si mi-e greu sa cred ca “stranierii” nu isi vor lua revansa cu un votaveraj de peste 150 de mii, mai ales ca am auzit pe la cozile din diverse capitale strigate din categoria JOS COMUNISTII.
BTW, Iliescu ala nu mai m_ _ _ e odata ? Ca liber-cugetator zic.

Inainte de 1989 am votat o singura data pentru ca atat mi-a permis varsta. Aveam de ales intre Ceausescu si unul din diversii al caror nume nu conta ( poate nici nu existau de fapt ) fiindca intotdeauna iesea Ceausescu cu 99,9% din voturi. Totusi am refuzat sa votez cu Ceausescu si am scris pe buletinul de vot JOS in dreptul numelui celui mai iubit fiu.
In mai ‘90 Romania a avut incredibila sansa a singurului RESET in adevaratul sens al cuvantului, dar pregatirea la Moscova a lui Iliescu si-a spus cuvantul si a reusit fara drept de apel sa ii invinga cu peste 80 de procente ( procente sincere ca urmare a unei manipulari nerusinate a maselor cu ajutorul TVR ) pe naivii Ratiu si Campeanu, care credeau ca vor fi niste alegeri ca niste alegeri.
De atunci – dupa parerea mea – rezultatul alegerilor nu a mai contat. Politicienii, indiferent de partid, au inceput sa se inconjoare “cu averea si marirea in cercul lor de legi” lasandu-ne pe noi spectatori ( sau telespectatori ) la un show ieftin dar pe care il platim al dracului de scump. Cam cu e kilowatul produs in Romania.
Am reintrat in lumea a treia. Am devenit piata de desfacere pentru produsele din tarile dezvoltate, iar daca nu ne ajung banii sa cumparam destul, ne imprumuta bancile lor cu dobanda. Avem un sistem de invatamant unde nimeni nu invata nimic, un aparat juridic a carui incetineala presupune ca cetatenii sa atinga varste matusalemice pentru a vedea vreo sentinta, o mass media manelizata si servila si un sistem medical care dauneaza grav sanatatii. Si mai avem si un scrutin cu niste candidati din categoria celor care au reusit, nu se stie cum, sa adune cate 200 de mii de semnaturi, desi pe doi dintre ei probabil ca nu ii cunosc nici rudele de gradul doi. Fosti politicieni majoritatea, majoritatea tarati prin diverse scandaluri, de la furaciune de produse intelectuale si adoptii usor ilegale pana la influentarea pe mai multe decenii a pretului energiei, adica spaga pura.
In aceste conditii ni se spune sa ne ducem la vot ca sa “alegem”, ca daca nu votam nu contam si alte vorbe mari fara inteles si mai ales fara acoperire in realitate.
La felul in care stau lucrurile in tara acum, cred ca nici daca ar iesi presedinte Vlad Tepes sau Ghandi ( extremele in ceea ce priveste mijloacele folosite pentru atingerea aceluiasi scop ) nu ar putea schimba in mod sensibil viata majoritatii romanilor.
Adica, exact ca pe vremea lui Ceausescu, nu conteaza daca si ce votezi, contextul face ca nimic sa nu se schimbe. Cu atat mai mult cu cat aproape toata lumea sta cu mainile in san intre alegeri. Iar actiunea doar odata la patru ani nu e de ajuns.
E de inteles insa involburarea cu care chiar si cei mai pasivi, mai suspiciosi sau mai indepartati de ideea de sistem participa – prin comentarii, in general – la procesul electoral. Dupa ce timp de 25 de ani am invatat sa inghitim cuminti orice ne da massmedia e greu sa scoatem capul din cutie si sa evitam implicarea in circul costisitor al scrutinului. E greu de asemenea sa acceptam ca votul nostru de fapt nu conteaza ( ni s-a spus de atatea ori ca instrumentul de baza al democratiei e votul incat chiar credem ) ca a alege intre 14 candidati care nu au dreptul legitim de a ne conduce nu inseamna nimic si ca altele sunt de fapt mijloacele cu care se pot face schimbari. ( fiindca din fericire traim intr-un secol in care ele exista si functioneaza )
Criza democratiei ( in sensul in care poporul este practic spectator, neavand posibilitatea de a influenta in realitate procesul guvernarii ) este evidenta nu doar la noi. Am mai zis de Obama, care a promis retragerea din Iraq dar a cheltuit pe armament de 3 ori mai mult decat W. Bush. Un exemplu mai apropiat de esec al democratiei este Berlusconi.
Darrr ! Daca dorim pe bune schimbari benefice palpabile la nivelul comunitatii, nu avem decat sa ne organizam si sa il batem la cap pe functionarul public prin mijloace perfect legale ( asociatii, fundatii etc., care sa actioneze PERMANENT nu doar odata la patru ani ) fiindca numai asa vom obtine ce vrem. Cel mai recent exemplu ( e unul extrem, fiindca protestele de tipul asta sunt gesturi aproape disperate ) sunt demonstratiile de la Budapesta, unde sute de mii au iesit in strada impotriva taxei pe giga-ul de net si au obtinut ce au vrut.
Repet, aproape nicaieri in lume functionarul public nu va face un bine comunitatii din proprie initiativa, acea rasa de politicieni a aproape disparuta.
Vestea buna este insa ca traim vremuri in care avem niste drepturi de necontestat si indiferent daca intr-o pozitie cheie este Vadim, Basescu, Ponta sau Iohannis, societatea civila il poate face sa danseze pe muzica ei, cu mijloace mai mult sau mai putin dure. Aici democratia e – inca – potenta, in timp ce votul e flasc.
Restul dupa parerea mea, un e show de prost gust unde chiar daca nu vrei sa vezi spectacolul, platesti biletul de intrare. Scump.
Like