Cica un evreu e indrumat de rabin sa se impace neconditionat cu fratele sau cerandu-i acestuia iertare. Rabinul nu accepta nici o alta varianta, dar evreului tot nu ii venea sa se duca la frate-su sa il roage sa il ierte. In cele din urma, dupa o noapte nedormita apare la usa la frate-sau si suna. Frate-sau iese, iar evreul spune: “- Buna dimineata, aici sta familia Bershkowitz ?” Frate-sau, contrariat, zice: “Nuuu…” La care evreul: “A, ma iertati.”

La fel ca la personajul bancului exista la unele “marimi” (sau … “enormitati”), ciocoi ai democratiei capitaliste, o golaneala a retoricii, pe care o folosesc, dupa chipul si asemanarea lor. Iata exemplul fostului premier roman: “Sper ca depunerea mandatului meu sa satisfaca asteptarile strazii” si sa “revenim cat mai rapid la ratiune si la solutii rationale”. Cu alte cuvinte, tu, pe care o mare nenorocire te-a scos in strada si protestezi fata de un milion de alte nenorociri, esti, in viziunea lui Tonta, DECAT un bou carele vei reveni la “ratiune” cand vei intra dracu’ inapoi in casa, vei relua circuitul “birou-televizor-pat” si te vei supune fara cracnire unei oranduiri corupte al carui exponent la varf este el, fostul presh-wannabe. Asta este mesajul lui de plagiator dovedit, de anchetat penal si de mincinos patentat, catre tine, cu ocazia demisiei lui retarde. In sensul de tarzie, desigur. In paranteza fie spus, nu la fel de retarda ca demisia lui Gabriel O., caruia parea ca i s-au lipit izmenele de scaunul de ministru. Chemarea lui Ponta la ratiune nu e, totusi, aruncata in gol. Fiindca tocmai somnul acesteia, prelungit inca de la Goya incoace,  i-a fatat pe cei ca el, avocatei de tip smecheras descurcaret, care dupa o joaca nesperat de lunga de-a politica, lasa, inainte sa o stearga definitiv din istorie, o urma de cacat finala pe faianta gazdelor. Marca lor. Masura potentei lor morale si de comprehensiune a contextului. Daciana are doi copii: unul are patruzeci si doi de ani si inca se joaca de-a Micky Mouse. Duuh !

Din aceeasi categorie face parte Daniel, CEO la BOR SRL, dar la un alt nivel. Daca joaca lui Tonta i-a surprins doar pe oamenii de bun simt care asteptau ca macar in al paispelea ceas fostul premier sa arate ca a priceput finalmente gravitatea situatiei, artificiile de limba ale administratorului BOR, care ar trebui sa fie indrumatorul spiritual al unei societati din ce in ce mai putin secularizate (odihneasca in pace domnul Cuza!) frizeaza, prin agresivitatea lor pasiva, un narcisism aproape bolnavicios. “Ne cerem iertare daca unele cuvinte ale noastre au fost insuficient de lamuritoare sau rastalmacite.” Cat jeg poti aduna sub sutana, Inaltpreaaroganta Ta, ca sa pretinzi ca prin aceasta declaratie iti ceri iertare fata de niste amarati care te-au intrebat de ce nu ai venit sa te rogi pentru ei cand aveau nevoie !? Declaratie, de altfel, preluata de presa grabita sub forma preanefericita “Patriarhul isi cere iertare”. Ba Danutz, ca sa vorbesc pe intelesul tau de valutist, uite care e treaba: auzisi tu de unu’ Matei care scrise o Evanghelie ? (Evanghelie, ba, nu Vanghelie !) Ia auzi acia ce spune Matei ala: “Si cine e cel mai mare intre voi va fi slujitorul vostru”. Sau poate asta iti suna mai familiar, citez din memorie: “Mai degraba intra un Mercedes prin urechile acului decat un om bogat in rai …“ Sau asa ceva.

Din pacate pentru noi, Gabriel, Viorel si Daniel, autori ai adevaratelor cimilituri ale iertarii, sunt produsul aceleiasi societati, una care impune folosirea ca instrument de baza de catre individ a exceptionalismului personal, caruia i se mai spune si dublu standard. Ce li se aplica altora mie nu mi se aplica. Iertare sa isi ceara civilii. Eu sunt altceva.

De aici tifla si aroganta pana la plasele in discursul livrat la nivel de sef de guvern si sef de biserica. De ce altora nu li se intampla ? Ghinion.