Descriptio mass mediae 1

De curand un redactor de la Adevarul nu isi ascundea mirarea, intr-un text publicat online, ca cititorii ziarului sau au fost mai interesati de un articol despre sexul anal decat de unul despre spitalele din Romania. Recte (da…), cel despre sexul anal a fost citit de de 63 de ori mai multe persoane, luat dupa statistica vizualizarilor. Desi cazul de la care porneste redactorul respectiv nu e neaparat unul relevant, avand in vedere ca apetenta publicului pentru sex ( doar in media ) bate orice alt subiect, in mod legitim autorul il chestioneaza pe cititor in legatura cu decizia sa, gasind oarecare justificare a fenomenului intr-un citat din Noam Chomsky ( al carui nume se aude din fericire din ce in ce mai des in online-ul in limba romana ). Profesorul de la MIT, probabil cel mai cunoscut activist in viata, repeta de cateva zeci de ani ca guvernele au in primul rand grija ca poporului sa i se abata atentia de la problemele sale reale si ale societatii. Si culmea, mai zice Chomsky, iar eu sunt de acord, ca guvernele nici macar nu fac mare efort in sensul asta fiindca … exista mass media.

Aici cred ca pot oferi ceva raspunsuri tuturor colegilor din presa care isi pun aceeasi intrebare, dar si altor persoane din afara domeniului, adica de ce dracu’ cititorul ( telespectatorul, ascultatorul ) din Romania – dar nu numai – pare sa prefere un material de scandal din orice categorie, care nu ii influenteaza viata in nici un fel sau foarte putin, unei anchete bine conturate de larg interes public ? Raspunsul este destul de complex fiindca vorbim de mai multi factori dar as indrazni sa incerc sa il construiesc.

Mai intai, sa recunoastem, ca lucratori in mass media zic, ca am contribuit aproape fiecare cate putin, la manelizarea publicului nostru, daca am lucrat intr-o intreprindere media care a contat sau conteaza in ceea ce priveste strict audienta. Cei care nu am vrut sau nu am mai vrut sa contribuim la “usurarea” continutului materialelor executate, am fost insine executati, pe motiv de audiente proaste ori ne-am autoeliminat. Doar daca am fost puternic sustinuti din interior nu am plecat din posturi.

Motivele pentru care jurnalistii sunt nevoiti sa faca asta tin in primul rand de decizia conducerii institutiei media in legatura cu profilul si politica ei, dar si cu cheful patronului de a astepta sau nu “asezarea” publicului specific, familiarizarea lui cu mesajul institutiei si, mai ales, vreo doi ani pana la prima luna de profit. Si avand in vedere ca aproape toate institutiile media sunt niste corporatii romanesti conduse tot in stil romanesc de alde Voiculescu si Diaconescu, ele nu investesc decat pe termen foarte scurt. Deci, in numele profitului imediat si fara teama de consecinte, nici macar in ceea ce priveste viitorul propriilor institutii, producatorii de programe apeleaza la prima arma pe care o au la indemana: scaderea calitatii continutului, adica servesc publicului continut cat mai usor digerabil, care nu are de a face deloc cu adevaratele probleme ale lui si ale societatii, dar care aduce audiente mari si deci profituri mari pe termen scurt. ( E drept, nu intotdeauna ).

In principiu nimeni nu a avut rabdare sa investeasca in calitatea publicului prin “educarea” lui pentru a recepta si pentru a-si dori programe de calitate. “Televiziunea nu educa”, am auzit de zeci de ori. Sigur ca nu, dar asta doar fiindca nici o televiziune nu si-a propus sa o faca. La fel ca internetul si ca orice instrument neutru in sine, televiziunea este ceea ce faci din ea. Mass media din Romania a avut sansa de a se reseta odata cu decembrie ‘89 si nu a facut-o ( cu exceptia saltului de calitate dat de Pro TV in primii doi trei ani de emisie ), asa ca iata-ne dupa 25 de ani plangandu-ne ca avem un public care “isi doreste decat manele …” Toate televiziunile si radiourile s-au jucat de-a “how low can you go” de-a lungul timpului, cu mici exceptii. Nu au facut decat sa insulte inteligenta publicului si s-au trezit cu un public caruia acum ii spun “prost”. Si atunci, daca de ani de zile tu nu difuzezi la radioul tau decat 600 de melodii, ce relevanta mai are un focus group care iti spune ca publicul tau isi doreste sa asculte in continuare aceleasi 600 de melodii fiindca doar pe acelea le recunoaste ?

Aici intervine povestea aia cu “nu avem ce face, difuzam ceea ce isi doreste publicul”. Scuza perfecta cica, dar din punctul meu de vedere e vorba doar de o retorica de loser pe toate partile. E mai comod asa. Insa, ma scuzati, cine este specialistul in televiziune ? Redactorul sau publicul lui ? Cred ca institutia mass media este cea abilitata sa hotarasca ce sa dea publicului fiindca teoretic oamenii din media sunt specialistii in continut. Numai in politica democratica cererile ar trebui directionate de la cetatean spre politician, adica de jos in sus, ca asa functioneaza democratia. Doar ca la noi e invers. Media face ce vrea publicul iar politicianul face ce vrea el si nu ce are nevoie cetateanul, pe care il reprezinta.

Sunt de parere ca publicul este pregatit sa consume ceea ce i se ofera. Nici o institutie media nu are voie sa isi subestimeze publicul. Daca televiziunea difuzeaza programe cu continut serios si bine documentat publicul va consuma exact asta, iar daca i se ofera ceva usor de digerat, ceva barfa de exemplu, cu atat mai bine, ma rog, rau. In plus, formatele media reprezentate la noi pe piata sunt doar cateva, ca sa nu mai spun cat sunt de prost copiate. De exemplu, majoritatea covarsitoare a romanilor sunt convinsi ca radio este atunci cand vine unul si iti spune cat e ceasul, ce melodie a fost si ce bine trebuie sa ne simtim cu totii ca ascultam acel post de radio. Ideea de talk radio sa zicem, ne e straina in Romania, exceptie fac radiourile de stiri, ca BBC sau Europa Libera. Si de ce ? Tocmai fiindca aproape nimeni nu ( mai ) stie ca exista asa ceva. Anchete radio ? Documentare ? Rarisim. “Ascultatorii nu vor din astea …”

Nimeni nu a crezut ca e posibil sa functioneze un canal de stiri ca CNN, cu atat mai putin o Realitatea TV ( prima televiziune de stiri de la noi ), si totusi aceste televiziuni de stiri au capatat publicul lor. Ca scopul existentei lor a fost denaturat de unii ca Banciu si Gadea, iar ele au ajuns o arena a vulgaritatii, barfei si isteriei asta e un alt subiect. Ceea ce vreau sa arat e ca publicul este gata sa primeasca aproape orice fel de produs media, cu conditia sa I SE DEA.

M-am intalnit odata cu Teo, pe care o cunosc de cand am venit in Bucuresti, in 1990. O persoana inteligenta, spontana, talentata, culta, cu umor. Ne vizitam intr-o vreme. Nu o mai vazusem de ceva ani, de cand eu plecasem de la Protv. Nu am putut sa ma abtin si am intrebat-o ce naiba cautau manelistii la ea in emisiune. Mi-a raspuns textual “tu stii cati bani imi da Sarbu ?” Nu stiam. Nici acum nu stiu. Dar nu destui dupa parerea mea. Nu ca as avea ceva impotriva manelelor ( ca principiu, fiindca personal le detest ) dar as vrea ca filarmonica “George Enescu” sa ocupe macar jumate din timpul de emisie acordat manelistilor. Am trai intr-o tara mai buna.

Sigur, compromisul facut in diverse cazuri, perioade, la diferite niveluri, e si el unul din motivele pentru rezultatul pe care il vedem, auzim, citim. Ar fi usor sa il aratam cu degetul pe Adrian Sarbu si sa il facem responsabil pentru manelizarea tarii insa, desi e clar ca el poarta o mare parte din vina, poate pe cea mai mare, nu e singurul vinovat. Pe langa profitul rapid si asumarea pripita a cunoasterii preferintelor publicului, exista incompetenta lucratorilor, scaderea bugetelor de salarii, de productie etc., amestecul politicului, orgoliul dar si puterea pe care le capeti odata cu statutul de patron media, tentatia santajului de presa si in fine, ritmul in care se desfasoara viata consumeristului de secol 21, care nu mai are timp pentru fite ce implica “acquired taste” si se repede sa consume cu predilectie ceea ce intelege din prima.

Ma opresc aici deocamdata fiindca am invatat de curand o lectie, anume ca un text prea lung poate deveni plictisitor daca subiectul e serios. Obiceiuri de consum, relevante pentru discutia de fata. Revin maine.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s