Sunt lucratorii din mass media incompetenti ? Din ce in ce mai mult. Si mai multi. Contribuie asta la ceea ce am numit “manelizare”? Absolut. Si mai contribuie la formarea unei audiente mai sarace, mai needucate, mai putin culte. Am aproape douaj’ de ani de media si am avut timp sa vad cum napadesc habarnistii. Iar motivele sunt diverse, de la faptul ca scolile serioase de media exista daca exista si Mos Craciun si ca lefurile, odata mari, au atras o fauna doritoare de glorie si buzunar plin fara acoperire (eventual si angajata printr-o vorba buna), si pana la scaderea bugetelor de salarii odata cu prabusirea din 2008. Nu mai e o smecherie sa lucrezi la televiziune sau in radio sau la ziar, decat daca esti foarte bun si iti permiti sa spui “nu vreti sa imi dati cat cer, luati-l pe altul.” (Problema e ca sunt multi chiar in functii executive care nu stiu sa deosebeasca bunul, raul si uratul, si atunci risti …). Alta varianta este sa fii pregatit sa faci compromisul suprem, varanizarea pe pitule de aur. De fapt – si aici e clenciul – daca ai facut pasul spre partea intunecata, tu nici macar nu o mai percepi ca atare, nu mai scrii/produci/spui lucrurile pentru ca trebuie sau fiindca iti sugereaza altcineva, ci fiindca esti convins de ele. Si mai functioneaza si autocenzura … Cine stie cat e de la autocenzura pana la cenzura sau chiar la minciuna ? Eh, stim, dar in general nu vrem sa admitem. Totusi … intr-o dimineata – lucram la Pro TV – ii luam un interviu in direct unui invitat din public, un “caz grav” cum ii spuneam noi, incercand sa smulg o lacrima matinala audientei si sa le storc telespectatorilor niste bani din buzunare, donatie pentru “caz”. Intervievatul statea cu spatele spre parcarea din Pache Protopopescu, imi vorbea, in cadru era el, cand la un moment dat un tanar care nu fusese lasat sa devina un “caz” (adica ale carui probleme erau prea mici deci neinteresante si nu merita sa apara “pe sticla”) isi da foc in fata parcarii. Imaginea a fost imediat comutata de la camera care ma avea pe mine in amorsa, adica cea care transmitea, la cea care ma avea pe mine in prim plan ( care era cu spatele la parcare ) iar producatorii mi-au strigat in casca sa nu spun nimic de omul care si-a dat foc. Nu am spus. Ce dracu, nimeni nu isi da foc daca nu vor producatorii de la Pro. Autocenzura cu ajutorul etajului superior. Tanarul care si-a dat foc a fost “stins” repede de baietii de la paza si nu i s-a intamplat nimic. Dar desi in anii in care am lucrat la Pro am facut si destul bine, intamplarea asta nu ma paraseste si probabil ca voi trai cu ea pana la sfarsitul vietii.

Un alt element care determina scaderea calitatii programelor este reducerea bugetelor. In anul 2013 in primavara, Realitatea TV (ce-i drept, aflata de un an in insolventa la data semnarii contractului meu cu ei) m-a anuntat ca nu mai poate sa plateasca un voice-over profesionist fiindca nu mai are buget pentru asta si m-a concediat impreuna cu alti 150 de angajati. It was my first si a durut. “O sa ii rugam pe baietii de la stiri sa ne ajute cu voci …” Evident fara sa fie platiti pentru asta, sau li se dau “extra” niste sume nesemnificative. Sigur ca stiu multe alte cazuri care ii privesc pe fostii mei colegi sau “persoane cunoscute, monser” din diverse trusturi media, dar prefer sa vorbesc despre ceea ce am patit eu, este in suficienta masura relevant.

Revenind, cum poti tu ca televiziune sa vorbesti de calitate ( de fapt nimeni nu vorbeste despre asta desi toate se dau posturi “quality” ) cand angajezi un amator sa faca o treaba pe care ar trebui sa o faca un profesionist ? Merge si asa ? Aparent da, dar de fapt nu prea, fiindca (din fericire !) in ani, numarul celor care se uita la teve a scazut dramatic. Deunazi am auzit niste cifre care, daca as fi lucrat la Pro, mi-ar fi dat fiori reci: Pro batuse Antena cu 1 milion si ceva la 1 milion pe tronsonul orar al unei emisiuni de mare succes. Pe vremea cand inca lucram acolo, o emisiune de maxima audienta avea cel putin 3 milioane de privitori. Calitatea produsului indeparteaza publicul de mass media. Cum am spus, nu poti pacali oamenii.

Alt factor care indeparteaza persoanele cu discernamant de teve/radio este, cred, amestecul politicului in mass media, chestie care influenteaza echilibrul institutiilor, iar asta se vede din afara. Experientele personale sunt numai doua la numar, ambele de pe vremea cand lucram la Pro fm. Cand a iesit din parnaie Ion Dinca, fost inalt demnitar ceausist, la walkie talkie-ul permanent deschis (pe atunci nu erau telefoane mobile) am auzit vocea lui Sarbu spunandu-i directorului Mediafax: ”Mihnea, lasati, ma, omu’ sa se duca acasa, sa faca un dus si dupa aia il intrebati voi cand va mai vedeti …” A doua oara, in cursul unei sedinte de redactie, tot Sarbu ne-a rugat (!) pe noi, realizatorii de emisiuni, sa nu mai vorbim politica in timpul campaniei electorale (era 1996 toamna si adevarul e ca dadeam in Iliescu pe rand si deodata, cu pumnii si picioarele, ceea ce era ilegal). Parfum. Nici nu stiu daca astea doua “interventii” conteaza, iar daca da, sunt probabil la nivelul 1 pe o scara de 1 la 10 din ce poate sa faca un patron media cu redactia lui. Exemple avem – vorba aia, “Antena 3 e aici”, beeeunu de asemenea, ca sa mentionez doar cele mai grave cazuri – care sunt cu adevarat grave.

Alt important element care prejudiciaza o institutie mass media, nu doar ca imagine, ci si pe linie de continut, este comportamentul patronului, dincolo de afilierea lui politica. Comportamentul de baza, care in cazuri extreme poate duce la interventia directa in continutul difuzat, include de multe ori apeluri din masina sau de acasa care iti cer pur si simplu sa “bagi” o piesa sau sa”tai” alta (ce-i cacatul asta pe postu’ MEU de radio ?). Nu am patit din astea dar stiu zeci de cazuri, depinde in general de cati ani de scoala si de acasa are patronu’ mancatzash … de multe ori indicatia precisa este insotita si de injuraturile de rigoare, asta depinde de alcoolemie si de insotitorii lu’ patronu’ la ora aia. Ati spune nu-i asa, ca un patron de media stie pe cine sa angajeze intr-o functie executiva si ca acel om nu are nevoie de o atare interventie ca sa isi faca treaba. Da, dar eu vorbeam acum de cazurile in care treaba e stricata chiar de al de are afacerea. In fine, interventia in continut este motivata de multe ori – de prea multe ori si prea pe fata in Romania – si de intentia patronului de a santaja pe cineva, in principiu un adversar politic sau o firma pe care astfel o obliga sa cumpere publicitate la institutia lui media. Aici de asemenea stiu niste exemple, dar nu le am confirmate de aceea o sa ma abtin. Se spune despre marele liberal si fost turnator Sorin Rosca Stanescu, ca ar fi unul din santajistii de presa de frunte ai patriei, dar nu am dovezi sa sustin afirmatia asta, deci, in mod total neprofesionist, la fel cum fac si publicatiile tabloide, o dau drept zvon J.

Sigur ca un element deloc de neglijat in ecuatia scaderii calitatii audientei si a preferintelor de consum ale publicului tv/radio/ziar este institutia media de stat. Dupa cum spunea un prieten pe FB care mi-a luat-o inainte cu consideratiile, institutia publica ar fi trebuit sa o educe pe cea privata, sa ii arate marile secrete ale mass media. Teoretic. Dar ca in bancul cu diferenta dintre teoretic si practic … ei bine, practic, rahatul pe care l-a inghitit TVR in primii ani dupa ‘89 sustinand neconditionat “carpa kaghebista” si al sau FSN, a discreditat institutia pentru cel putin o generatie, luand in siajul discreditarii si alte institutii de gen. TVR “libera” – cum s-a numit imediat dupa “revolutie” – si-a inceput libertatea cu o mare minciuna si a continuat-o cu o serie de altele la fel de mari. Iar apoi a inceput, in mod inexplicabil (ma rog, explicabil daca avem in vedere ca directorii ce s-au perindat pe la conducere in Calea Dorobanti au fost numiti pe criteriu exclusiv politic, cu o singura exceptie poate) sa copieze modelul – in general de prost gust – cu care televiziunile private isi distreaza publicul. Iar publicul …

SFARSITUL EPISODULUI 2