Stimate domnule Niculescu,

Dupa cum stiti, am fost si sunt (din nou coleg) de radio cu o persoana pe care o cunoastem bine amandoi, Mihai Dinu, care mi-a spus despre dumneavoastra doar lucruri bune, ceea ce ma face sa va consider un om de radio bine intentionat, care doreste in mod real sa isi pastreze echidistanta in gestul jurnalistic. Va inteleg punctul de vedere, insa in cazul de fata nu il aprob. Iata motivele:

1. In sprijinul afirmatiei dumneavoastra, ca de fapt ati procedat deontologic, imi trimiteti un interviu cu doctorita Magda Ciobanu, (una din piesele de rezistenta ale campaniei prezente pentru reglementarea fumatului in spatii publice, pe care o cunosc bine), interviu pe care va asteptati sa il compar cu cel cu Gilda Lazar. Domnule Niculescu, cele doua interviuri nu au nici o legatura, in primul rand ca discurs. Daca ati citit interviul realizat de colega dumneavoastra ati vazut formularea intrebarilor, care par “servite” invitatului si lasa impresia ca invitatul a venit in studio ca pe mosia lui. Invitatul, ajutat in mod evident de intrebarile reporterului incearca apoi sa se victimizeze ca reprezentant al unei industrii a mortii de zeci miliarde de dolari, aratand cum ONG-urile (aceste instrumente ale … ale cui ? Ale teribilei societati civile ?) au intentia marsava de a-i saraci pe bietii producatori de tutun ascunzandu-le pachetele din cele mai bune puncte de vanzare – la case – in cine stie ce depozit ascuns al supermarketului. Ma scuzati, dar si din avion interviul pare aranjat, sau reporterul dumneavoastra trebuie sa gaseasca o alta tehnica de intervievare, fiindca atunci cand ai de a face cu un conducator al industriei tutunului cu totul altfel trebuie sa arate intrebarile, daca ele se vor obiective. Nu e vorba totusi, de un interviu cu Fuego, de sarbatori, pe Star TV.

Asta in timp ce interviul cu doamna Ciobanu reprezinta, dimpotriva, o incercare a autoritatilor din sanatatea publica de a contracara, in interesul cetatenilor, actiuni bine marketate ale industriei tutunului si tintite exclusiv spre profit.

2. In alta ordine de idei, de cate ori doreste, industria are la dispozitie intreaga mass media pentru asa-zise interviuri si puncte de vedere fiindca plateste, in vreme ce autoritatile din sanatatea publica abia reusesc sa se strecoare in studiouri cu ajutorul cunostintelor pe care si le-au facut in decursul anilor DACA nu e ceva mai important decat sanatatea publica pe ordinea de zi. Si desi reclamele la tutun s-au interzis la radio de ani buni, auzim des pe Romania Actualitati sau chiar la Europa FM despre actiuni sau programe “prezentate de JTI”.

Oricum, am apreciat faptul ca ati ascultat si difuzat si punctul de vedere al medicilor, sunteti dintre putinii, fiindca pana la aceasta campanie, prima cu sanse de reusita, ei au fost mai mult ignorati decat invitati de onoare. De catre toata mass media.

3. Reporterul dumneavoastra nu s-a referit nici o secunda la acordurile semnate de Romania in 2005 cu OMS, care prevad implementarea unei legislatii ce va avea in vedere reglementarea vanzarii produselor din tutun, legislatie care va trebui implementata in martie 2016. Informatie pe care – surpriza – Gilda Lazar o ocoleste.
4. Va rog sa nu scapati din vedere faptul ca doctorita Ciobanu reprezinta o institutie de stat si este unul dintre putinii reprezentanti ai statului roman care lucreaza (intens) in interesul cetateanului roman, in vreme ce Gilda Lazar este un CEO care urmareste doar profitul de la finalul trimestrului, nefiind catusi de putin preocupata de sanatatea publica, in ciuda faptului ca vinde produse toxice si care dau dependenta. Asta, din punctul meu de vedere, realizeaza o particularitate in procesul de pastrare a echidistantei. Nimanui nu ii da prin cap sa cheme in studio niste reprezentanti ai autorilor atentatelor de la Paris ca sa isi sustina punctul de vedere asupra corectitudinii crimei lor in fata reprezentantilor victimelor. Exemplul poate parea exagerat dar de la atentatele de la Paris (unde au murit 130 de oameni) tigarile vandute de JTI et co. au ucis peste 230.000 de persoane in toata lumea. Deci cazul este mult mai grav, cu exceptia faptului ca vanzarea tutunului este, prin conjunctura, legala. Dar ne dorim oare sa ajungem in situatia din Statele Unite, unde prin niste chitibusuri avocatesti, se considera oficial ca “nu s-a dovedit ca exista o legatura directa” intre tigari si cancerul pulmonar ? Totusi chiar si acolo, unde nu functioneaza o lege federala care sa reglementeze fumatul, exista in fiecare stat si oras restrictii mai severe decat cele din Europa. Iar conjunctura prin care vanzarea de tigari e legala are de a face foarte mult cu lobby-ul intens si scump pe care industria tutunului il face in fiecare tara, inclusiv la noi, la toate nivelurile, atragand astfel reprezentanti ai statului de partea ei, in timp ce ONG-urile si medicii care lupta cu fumatul se afla in fata imposibilitatii sustinerii actiunilor lor in acest fel.

Rolul presei este pana la urma acela de a sustine interesul public, asa cum dumneavoastra care reprezentati un radio public, sunt sigur ca stiti. De aceea chiar daca uneori cititorului sau ascultatorului doar i se pare ca a fost sustinuta corporatia in detrimentul interesului public, cred ca sunteti datori, ca jurnalisti, sa faceti reglajele necesare. Cu atat mai mult cu cat nu vorbim de o corporatie care vinde scutece de unica folosinta, ci un produs daunator si mai ales fara utilitate.

5. Daca doriti sa verificati punctul meu de vedere, va rog sa traduceti interviul, cu toate nuantele intrebarilor, si sa il trimiteti redactiei de la Paris, unde de curand s-a votat o masura considerata o lovitura grea pentru industria tutunului: pachetele generice. Cred ca raspunsul va va surprinde, desi sunt convins ca si cei de acolo tin la echidistanta si la deontologie.

Apreciez reactia dumneavoastra de a va apara colega, dar imi mentin punctul de vedere initial pe baza argumentelor de mai sus. Mai ales ca, asa cum am aratat, colega dumneavoastra nu a pregatit interviul suficient de atent.

In concluzie, chiar daca as accepta ca ideea de echidistanta propusa de dumneavoastra functioneaza si in cazurile extreme cum sunt cazul Volkswagen sau cazul de fata, cele doua interviuri tot nu sunt comparabile in termeni strict tehnici. Toate bune.

Cu consideratie,

Marius Vintila