Inainte de 1 decembrie m-am gandit sa pornesc o scurta campanie de “boicotare” a sarbatorii. Sa cerem ca totii banii bagati in aceste triste si inutile festivitati sa fie varsati in conturile victimelor Colectiv si ale rudelor sau urmasilor. Dar mi-am dat seama ca ar fi fost o campanie fara sanse – cine a mai vazut sa nu se sarbatoreasca ziua nationala ?!

Dar ce e ziua nationala ? Ce sarbatorim noi la 1 decembrie ? O conjunctura care ne-a permis sa existam ca natiune, nici macar in forma de azi, ci doar pe teritoriul actual, chiar si acesta modificat (vezi Basarabia, Bucovina, Cadrilaterul). De fapt a fost victoria Antantei cu ajutorul SUA care a inclinat balanta dupa ce o campanie de propaganda – citeste de denigrare a Germaniei – fara precedent a ministerului de resort al Marii Britanii, a reusit sa schimbe optiunea initiala de neutralitate a Americii. Noi am fost doar “admirabil de dezorganizati” cum a spus generalul Berthelot, venit precum chirurgii francezi acum o luna, sa rezolve situatia Romaniei la fata locului, si desigur, ne-am dat vietile. Dupa 1945 nu prea am fost lasati sa ne ridicam monumentele pe care le-am fi vrut, nu puteai sa ridici statuie eroilor de la Stalingrad, iar Romania a fost eliberata, nu-i asa, de glorioasa Armata Rosie, deci ridicai obligatoriu statui doar in cinstea ei. Asa ca in mai toate orasele si comunele Romaniei sunt monumentele celor cazuti in Marele Razboi. Ei si numai ei, ostasii de prin toata Romania, luati de la plug, inrolati si impuscati pe front pentru niste interese straine gandirii lor, trebuie comemorati de 1 decembrie. Dar probabil ca si ei s-ar lipsi de comemorare daca banii s-ar duce in conturile unor oameni loviti de soarta atat de rau.

In rest, nu cred ca e nimic de sarbatorit. Dupa Unirea de la Alba Iulia, guvernele de la Bucuresti au inceput o campanie de romanizare fortata a unei natiuni al carei farmec consta tocmai in faptul ca era atat de diversa. In Dobrogea, dar si in toate marile orase din Ardeal, romanii erau minoritari, de aceea s-au facut schimburi masive de populatie care au adus multa suferinta si s-au dat legi cum a fost cea care desfiinta majoritatea scolilor in maghiara sau germana (vezi L.Boia-Cum s-a romanizat Romania). Antonescu a facut un deziderat personal din romanizare, trimitand la granite “romani adevarati din Gorj si Teleorman”, care sa ii inlocuiasc pe romanii localnici, cu origini maghiare sau rutene sau ucrainene.

In anii ’70, dupa plecarea sasilor, svabilor si evreilor, am ramas romani in proportie covarsitoare. Asa, si ? Barza, viezure, manz. Si o mare branza.

Traim azi intr-o Europa in care se vorbesc mai multe limbi decat la turnul Babel, iar daca nu asta ne-am dorit, cu siguranta asta ne-a iesit. Dar noi sarbatorim o Romanie a romanilor. Dupa ce am aflat ca presedintele neamt al romanilor a pierdut un proces in urma incercarii de a-i fura cuiva casa si dupa ce un Avicenna al urgentelor medicale a mintit public ca sa isi acopere neglijenta, imi dau seama ca aproape tot ce calca pamantul romanesc devine romanesc, parte a unui fenomen invers civilizarii. (Vezi Schweighofer si numeroasele cazuri asemanatoare).

In plus, in spiritul gandirii inapoiate pe care o reprezinta (dupa mii de ani de cand s-a constatat ca razboiul e ceva rau) directia militarista a celebrarii zilei unei natii, noi organizam o parada militara ! Asa se face peste tot, stiu, dar cred ca in faza actuala de evolutie a unei parti, macar, din omenire, se poate inventa altceva decat o defilare a masinilor mortii care, o data pe an, din motive ce tin de lipsa de educatie, devine brusc un prilej de bucurie (?!). De ce sa nu fim noi prima natiune care a abolit parada militara la sarbatoarea nationala, facand orice altceva … Pana si un chef national cu muzica din aia oribila de nunta ar fi mai bun. Amintiti-va – cand s-a pus problema unui nou razboi cu rusii s-a stabilit ca tehnologia ne permite sa “rezistam” cinci ore. In acest context noi, de 1 decembrie, punem in miscare muzeul militar ambulant, mare consumator de combustibil, adica trei blindate care scartaie pe la balamale si doua MIG-uri NATO (!!!) care au supravietuit valului de prabusiri din anii ’90. Spre bucuria parintilor care isi duc copiii sa vada “arme adevarate, Matei, David, Luca tata !”, ca si cand acceptabilizarea violentei nu ar avea loc la televizor in fiecare zi intr-un ritm teribil. Si spre usurarea unor pensionari amarati care prin gratia politicienilor damboviteni cocalari mai primesc o caserola de plastic cu fasole si ciolan in plin post ortodox si mai taie de pe lista grija unei zile. Ca sa ne ajute Dumnezeu la toti romanii, practic.