Pe un site italian de umor gen TNR a aparut o “stire” cum ca CEDO va interzice botezul copiilor (!), aceasta fiind o actiune ce nu poate fi consimtita de beneficiar. Adica bebelu’ primeste botezul la varsta la care urletele nu pot fi interpretate drept un protest argumentat vis-à-vis de acest ritual, ci mai degraba sunt luate drept exprimarea univoca a ideii de foame sau de disconfort fizic. (Ceea ce spune multe despre cata incredere avem noi in copii ca fiinte inteligente, dar in fine… ) “Stirea” zice ca ar fi normal ca copiii sa poata face alegerea cu privire la propriul botez si de aia CEDO nu ne-ar mai da voie sa ii aducem de (prea) mici la spa la cristelnita.

Dincolo de faptul ca CEDO nu poate emite acte legislative, ci are doar putere juridica, reactiile unei anumite a parti a presei (aia care nu verifica, ci doar publica) si ale unei anumite parti a romanilor (aia pentru care nu pot exista doi “i” unul dupa altul) sunt demne de amintit.

“Stirea” a fost preluata la “pe bune” de toate site-urile de mare implicare jurnalistica cu nume gen “soculsaptamanii”, “informatiielectrizante”, “colonelulinformativ”, toate punctro, desigur. Dar si de Cancan, A1 si alte site-uri care practica jurnalismul ca ocupatie, nu ca pasiune, si care ocazional (citeste “deseori”), din cauza ca nu pricep de ce in lumea asta informatia trebuie verificata, o dau de gard cu toata forta.

Ideea ca e gafa, pornita din lipsa de profesionalism si ignoranta, a starnit un val de comentarii care la randul lor dovedesc ignoranta si lipsa de receptivitate a unora dintre romani cand e vorba de a tine seama de binele propriei progenituri.

Sa presupunem ca interdictia botezului chiar ar veni de undeva, dupa studii ce ar arata cu precizie ca in urma lui copilul ar avea de suferit. Observam ca, desi in lamentarea mioritica statul, ca parinte psihologic si autoritate suprema, este invocat cel mai des in contextul lipsei de implicare, in momentul cand implicarea se petrece in scopul unei corectari ce nu se potriveste cu weltanschauungu’ cetateanului, este respinsa cu vehementa. Am citit diverse tipare de raspuns la “stirea” raspandita de media infometata de soc. Cel mai des intalnit e cel care transmite mesajul ca statul – in context, CEDO – nu are voie a se amesteca in trebile interne cand parintele face alegerile pentru copil. Asa cum s-a intamplat de doua mii de ani incoace, botezul se va petrece cu sau fara voia copilului si mai ales indiferent daca CEDO stabileste ca acestuia i-ar face rau sau nu. Te pomenesti, scria un roman, ca urmatorul pas e sa verifice UE ce ii dau de mancare copilului (!). Ei bine, acest tip de viziune opune conceptual Barnevernet-ul norvegian balivernetului dambovitean, cetateanul roman agramat fiind gata oricand sa modifice, la caz de pericol abatut de la autoritati, sintagma “eu l-am facut, eu il omor in “eu l-am facut, eu il botez, chiar daca il omor.” Macar nu moare nebotezat.