Sa votezi fara sa alegi

Inainte de 1989 am votat o singura data pentru ca atat mi-a permis varsta. Aveam de ales intre Ceausescu si unul din diversii al caror nume nu conta ( poate nici nu existau de fapt ) fiindca intotdeauna iesea Ceausescu cu 99,9% din voturi. Totusi am refuzat sa votez cu Ceausescu si am scris pe buletinul de vot JOS in dreptul numelui celui mai iubit fiu.
In mai ‘90 Romania a avut incredibila sansa a singurului RESET in adevaratul sens al cuvantului, dar pregatirea la Moscova a lui Iliescu si-a spus cuvantul si a reusit fara drept de apel sa ii invinga cu peste 80 de procente ( procente sincere ca urmare a unei manipulari nerusinate a maselor cu ajutorul TVR ) pe naivii Ratiu si Campeanu, care credeau ca vor fi niste alegeri ca niste alegeri.
De atunci – dupa parerea mea – rezultatul alegerilor nu a mai contat. Politicienii, indiferent de partid, au inceput sa se inconjoare “cu averea si marirea in cercul lor de legi” lasandu-ne pe noi spectatori ( sau telespectatori ) la un show ieftin dar pe care il platim al dracului de scump. Cam cu e kilowatul produs in Romania.
Am reintrat in lumea a treia. Am devenit piata de desfacere pentru produsele din tarile dezvoltate, iar daca nu ne ajung banii sa cumparam destul, ne imprumuta bancile lor cu dobanda. Avem un sistem de invatamant unde nimeni nu invata nimic, un aparat juridic a carui incetineala presupune ca cetatenii sa atinga varste matusalemice pentru a vedea vreo sentinta, o mass media manelizata si servila si un sistem medical care dauneaza grav sanatatii. Si mai avem si un scrutin cu niste candidati din categoria celor care au reusit, nu se stie cum, sa adune cate 200 de mii de semnaturi, desi pe doi dintre ei probabil ca nu ii cunosc nici rudele de gradul doi. Fosti politicieni majoritatea, majoritatea tarati prin diverse scandaluri, de la furaciune de produse intelectuale si adoptii usor ilegale pana la influentarea pe mai multe decenii a pretului energiei, adica spaga pura.
In aceste conditii ni se spune sa ne ducem la vot ca sa “alegem”, ca daca nu votam nu contam si alte vorbe mari fara inteles si mai ales fara acoperire in realitate.
La felul in care stau lucrurile in tara acum, cred ca nici daca ar iesi presedinte Vlad Tepes sau Ghandi ( extremele in ceea ce priveste mijloacele folosite pentru atingerea aceluiasi scop ) nu ar putea schimba in mod sensibil viata majoritatii romanilor.
Adica, exact ca pe vremea lui Ceausescu, nu conteaza daca si ce votezi, contextul face ca nimic sa nu se schimbe. Cu atat mai mult cu cat aproape toata lumea sta cu mainile in san intre alegeri. Iar actiunea doar odata la patru ani nu e de ajuns.
E de inteles insa involburarea cu care chiar si cei mai pasivi, mai suspiciosi sau mai indepartati de ideea de sistem participa – prin comentarii, in general – la procesul electoral. Dupa ce timp de 25 de ani am invatat sa inghitim cuminti orice ne da massmedia e greu sa scoatem capul din cutie si sa evitam implicarea in circul costisitor al scrutinului. E greu de asemenea sa acceptam ca votul nostru de fapt nu conteaza ( ni s-a spus de atatea ori ca instrumentul de baza al democratiei e votul incat chiar credem ) ca a alege intre 14 candidati care nu au dreptul legitim de a ne conduce nu inseamna nimic si ca altele sunt de fapt mijloacele cu care se pot face schimbari. ( fiindca din fericire traim intr-un secol in care ele exista si functioneaza )
Criza democratiei ( in sensul in care poporul este practic spectator, neavand posibilitatea de a influenta in realitate procesul guvernarii ) este evidenta nu doar la noi. Am mai zis de Obama, care a promis retragerea din Iraq dar a cheltuit pe armament de 3 ori mai mult decat W. Bush. Un exemplu mai apropiat de esec al democratiei este Berlusconi.
Darrr ! Daca dorim pe bune schimbari benefice palpabile la nivelul comunitatii, nu avem decat sa ne organizam si sa il batem la cap pe functionarul public prin mijloace perfect legale ( asociatii, fundatii etc., care sa actioneze PERMANENT nu doar odata la patru ani ) fiindca numai asa vom obtine ce vrem. Cel mai recent exemplu ( e unul extrem, fiindca protestele de tipul asta sunt gesturi aproape disperate ) sunt demonstratiile de la Budapesta, unde sute de mii au iesit in strada impotriva taxei pe giga-ul de net si au obtinut ce au vrut.
Repet, aproape nicaieri in lume functionarul public nu va face un bine comunitatii din proprie initiativa, acea rasa de politicieni a aproape disparuta.
Vestea buna este insa ca traim vremuri in care avem niste drepturi de necontestat si indiferent daca intr-o pozitie cheie este Vadim, Basescu, Ponta sau Iohannis, societatea civila il poate face sa danseze pe muzica ei, cu mijloace mai mult sau mai putin dure. Aici democratia e – inca – potenta, in timp ce votul e flasc.
Restul dupa parerea mea, un e show de prost gust unde chiar daca nu vrei sa vezi spectacolul, platesti biletul de intrare. Scump.
Like

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s