Adio Ro !
Chapter Two
Citind ce am scris ieri, o buna prietena, stabilita de curand in Germania cu familia, comenteaza urmatoarele:
“Ne întrebăm cu Cristi destul de des după ce îți citim postarile: cit mai durează, Marius, pina vii și tu în Berlin??”
De asta postarea de fata este conceputa intr-un fel ca un raspuns – destul de tehnic – la commentul Andreei Krauss.
Andreea, din cate imi dau seama – ca am mai fost pe acolo si filogermanismul meu e evident si vechi ca Brasovul si Nocrichul, n-am ce face – Germania este una din foarte putinele tari in care oamenii care vin la putere reusesc sa citeasca instructiunile de folosire ale democratiei si in mare parte sa le si aplice (ca sa il citez pe brasoveanul Andrei Pena, el insusi honterist si sagunist). In aceeasi categorie ar mai intra, repet, dupa parerea mea si dupa cunostintele mele, Suedia, Danemarca, Olanda si Norvegia, aceasta din urma avand si bulan cu petrolul din Marea Nordului care a rezolvat practic problema economica pentru o perioada, cu consecintele asupra mediului pe care le stim. In aceste tari expresia “profit over people” se aplica de mai putine ori, dar chiar si danezii, suedezii sau nemtii exporta corporatism in lumea a treia din care face parte si Romania, protejandu-si astfel cetatenii, care sunt de pastrat multumiti pentru a functiona corect si pentru perioadele electorale.
Apoi, gandeste-te ca nici Germania, prima tara care a inceput demontarea uzinelor atomice, nu a reusit inca sa adopte o lege care sa interzica fracking-ul desi a impus un moratoriu pe aceasta tehnologie pana in 2022. E drept ca desi insasi Merkel a sustinut fracking-ul ( ca la noi Ponta ) a fost redusa la tacere de societatea civila, care e mult mai activa decat aici, de opozitie ( dar nu fiindca e opozitie si se opune orice ar fi, ca la noi ) si de voci din propriul partid ( chestie de neconceput in Romania ), iar legea e in discutie. Treaba seamana foarte bine cu o reteta democratica de catalog…dar repet, legea e inca in discutie, ceea ce inseamna o mica concesie facuta regelui Profit.
Si e bine sa nu uitam ca marile corporatii germane au mutat uzine intregi in est la inceputul anilor 90 cand cu reunificarea, fiindca muncitorii est-germani erau multumiti doar cu 40 la suta din salariul unuia din vest. Iar guvernul german de atunci a permis acest lucru, care contravine oricarei etici cu privire la drepturile muncitorilor. Apoi miscarea s-a repetat si muncitorii est-germani s-au trezit fara lucru, dupa ce guvernul a permis corporatiilor sa plece in afara tarii unde mana de lucru era si mai ieftina. Bref, colonialismul economic este practicat si de nemti, din pacate nu are cum sa fie altfel in contextul actual din moment ce ei sunt cea mai mare forta economica a Europei.
Ce trebuie observat insa este ca in tarile susmentionate capitalismul democratic atinge de mai putine ori formele lui nedorite si se poate inca vorbi despre democratie, spre deosebire de tari ca Statele Unite sau Romania, unde democratia este doar un concept fara corespondent in societate ( din motive diferite, desigur ).
Destul de interesant este si faptul ca in tarile mentionate la “cele bune” controlul economiei de catre stat este destul de accentuat iar sustinerea sociala este foarte puternica si atent legiferata.
Interesant, ajungem la concluzia ca daca guvernele se ocupa cu ce trebuie sa se ocupe, adica cu bunastarea tuturor cetatenilor ( definitia politicii ! ) dand o certa tendinta “de stanga” guvernarii, nivelul de trai al populatiei devine unul multumitor, ev’rybody’s happy ! Daca gandul guvernantilor, …“Cocosila, e la alte prostii”, cum ar fi comisioane, favorizarea neconditionata a investitorilor straini, neglijarea criminala a incurajarii productiei interne etc., atunci poporul saraceste, diferentele dintre saraci si bogati devin uriase, tara importa si imprumuta ca sa poata importa, devine o piata de desfacere de lumea a treia, ma rog, dupa caz.
Si mai interesant, daca luam in considerare aceste exemple, mi se pare ca ajungem la concluzia ca unde a esuat comunismul esueaza si asa-zisa democratie capitalista adica la capitolul constiinta si etica conducatorilor. De aici ideea ca se pune problema legitimitatii puterii in societatea de tip capitalist democratic, fiindca democratia permite o guvernare misto, dar are si optiunea “democratie de cacat”, adica formarea unei gasti corupte impenetrabile ( altfel decat tot prin coruptie ), care conduce tara in mod discretionar indiferent cum se numeste partidul sau ce linie zice ca urmeaza.
“Deci in concluzie” ! In Germania e MAI bine, fara discutie, dar e una din putinele tari unde sistemul functioneaza ( cu contraexemple punctuale ) fiindca probabil oamenii sunt ceva mai constiinciosi prin natura lor sau coercitia da rezultate sau educatia sau jena sau traditia sau religia sau toate astea. Dar pe masura ce cobori spre sud ai Spania, Grecia, Italia, Romania, ca sa nu vorbesc despre “capitalismul” rusesc. De aia eu cred ca trebuie sa regandim sistemul si sa adoptam unul centrat in jurul omului si nu al profitului fara scrupule. Altfel vin si eu la Berlin dar nu singur ci impreuna cu vreo sase familii de chinezi, cu totul vreo 200 de milioane. Si nu ca sa bem o bere. Correct me if I’m wrong …
Marius Vintilă