Ei bine, publicul, acest misterios personaj colectiv a carui atentie totala este vanata de sute de institutii mass media, al carui comportament ne este descris de firme care se ocupa cu determinarea profilurilor si tendintelor sociologice, preferintelor de consum, cu sondaje si raclaje (pardon !) etc. Sa revenim. Publicul care, cum am aratat, este de cele mai multe ori dispretuit de executivii din mass media (care ar trebui sa isi respecte audienta), vazut ca o gramada de capete fara fata, ale carui probleme reale sunt ignorate dar ale carui preferinte in materie de programe radio/tv/lectura sunt – chipurile – sfinte pentru orientarea politicii de continut a institutiilor media. Publicul, zic, cum e el de fapt ? Sau mai précis cum l-as descrie eu, ca muncitor in mass media (din fericire, mai mult “fost” in momentul de fata, fiindca nemaiavand emisiuni, rubrici etc., sunt undeva la marginea sistemului) si cum as justifica alegerile pe care publicul le face?

Dupa cum am mai spus, este foarte greu sa alegi daca nu ai de unde. Publicul nu are cum sa prefere ceva de calitate daca in general nu i se ofera. Exista zeci de trupe romanesti care canta bine si de care nu auzi niciodata daca nu mergi in cluburi sa le vezi live sau nu te dai pe net sa le cauti. Radiourile ? “pai nu se cere asa ceva” sau alta tampenie “pai nu le stie lumea”… Cum dracu sa le stie lumea daca tu nu le difuzezi ? Radiourile ca Guerrilla, care promova muzica noua in proportie de cel putin 30 la suta, nu mai exista la noi.

La doua televiziuni de sport am doi buni amici fosti jucatori de rugby si mari fani. Ii intreb de ce nu se difuzeaza rugby la televiziunile lor cand un turneu intreg costa de zece ori mai putin decat un singur meci international de fotbal. Imi raspund ca executivii lor nu iau rugby ca lumea nu se uita. Pai cum sa se uite daca nu se da ?!! Evident ca “cifrele” ar fi (cel putin la inceput) mult mai mici decat la difuzarea unei stiri despre chilotii lui Mutu, dar pe termen lung miscarea ar fi castigatoare. Si apoi pana cand ne sufocam cu stiri ieftine din showbiz si alte rahaturi irelevante – aici vorbesc de aproape toate televiziunile si programele – fiindca media vrea sa facem audienta mare maine, acum sau ieri, daca se poate ?

Rezultatul este ca publicul pana in 35 de ani si mai in varsta migreaza la “noua televiziune”, youtube-ul, sau la net in general de unde isi ia continutul care il intereseaza, in loc sa astepte sa i se dea ceea ce de fapt nu i s-a dat niciodata: substanta, decenta si putin adevar. Si e de inteles. Cum ne asteptam ca oamenii sa mai aiba incredere in media cand, ne amintim, a trebuit sa treaca doua saptamani (!) ca televiziunile care emit pe aer, radiourile si chiar ziarele online din Romania sa ia in considerare marsuri de zeci de mii in toata tara pentru Rosia Montana? Adica exact ca pe vremea lui Ceausescu. Ati auzit la TVR de demonstratia de la Brasov din 1987 ? Dar de minerii care au dat cu pietre in elicopterul prezidential in 1977 ? Dar de marsurile de protest pentru Rosia Montana in primele doua saptamani ? Si atunci, ce s-a schimbat in ceea ce priveste media ? A, stati, avem televizoare mai mari, mai plate, mai colorate la care sa vedem personaje la fel de sinistre ca teletubbies si cu aceeasi capacitate de comunicare. Va dorim cosmaruri placute in continuare !

Am vorbit despre oferta mass media, despre incredere si despre motivele pentru care mass media a pierdut-o. Trec peste cazuri ca al lui Turcescu, care a dezvaluit calitatea (si gradul) unora din marile personalitati media din Romania. Sau peste intrarile la gramada in parnaie ale patronilor de televiziuni. Simt ca in curand ne vom mai bucura de niste iesiri in fata si de niste de intrari la umbra.

Acum, putin despre public in sine. As incepe simplu, cu un cliseu: pentru cei mai multi dintre noi viata e grea. Traim intr-o societate dura si corupta despre care credeam ca ne va oferi mai mult. Nu ne-am gandit ca si capitalismul modern, globalizat, exista de la fel de putina vreme ca si comunismul si am crezut ca in momentul in care societatea comunista a pierdut, capitalismul va fi solutia, dar e mai dificil decat ne-am asteptat. Ne luptam in fiecare zi cu alte probleme decat cele din comunism, dar nu mai putin grave. Si multi ne dorim ca atunci cand ne detasam de treburile zilnice sa evadam si din realitate, nu sa ne uitam la stiri pentru “more bad news”. Si atunci un Seinfeld poate ajuta. Sau Suleiman. (Nici macar nu conteaza prea mult si nu judec, e bine cand le putem avea pe amandoua si culmea, in momentul de fata chiar le avem). Stiu, nu e sanatos si nici castigator sa ne luam mintea de la trebi serioase fiindca, ignorandu-ne interesul, le permitem celor care ne conduc si al caror sistem ne tine zilnic departe de casa pentru cate 10 ore, sa treaca si mai usor peste noi. Dar cand ajungi in sfarsit acasa dupa alea 10 ore, uneori vrei sa uiti de viata ta si sa urmaresti ceva entertainment. Si banuiesc ca stiti ca nici “afara” nu e altfel.

Apoi, majoritatea dintre noi nu suntem educati ( cand se fac reduceri de buget se taie intai de la educatie ) si nici nu am avut timp sa ne formam gustul apropo de ce servim si inghitim din mass media. Ne-am pomenit cu ea pe cap, de la TVR la Mezzo (care se scoate din grile fiindca nu-i asa, nu aduce profit cablistilor). Asa ca cine sa ne spuna de ce e mai bine sa il asculti pe Neculai Constantin Munteanu decat sa te uiti la Bianca Dragusanu ? Iar daca peste tot sunt multe Bienci, si Munteni doar din cand in cand, rezultatul e clar. In paranteza fie spus, domnului Munteanu, cu care am avut onoarea sa lucrez in anii de Pro, i-a placut atat de mult mass media din Romania, incat si-a amintit repede ca e si cetatean german si a plecat inapoi. Si din punctul meu de vedere, bine a facut, desi e nevoie de oameni ca el.

In ceea ce priveste motivele gasite de mine mai sus in legatura cu deciziile de consum ale publicului, ei bine, nu vreau sa scuz pe nimeni si nici neaparat sa acuz, am incercat, descriind faptele, sa mai lamuresc din mirarile oamenilor de media care, spre cinstea lor, isi doresc adevaratul “quality”, “cum e in vest”. Asa o fi in vest?

Pai daca tot am ajuns aici, la concluzii si in particular la aspectul comparativ, se cuvine sa mai spun ca dincolo de bugetele uriase pe care media din vest, mai ales din America, le are ( doar sunt corporatii gen NBC care tine de General Electric etc. ), media insasi este cam la fel. In primul rand, protejeaza sistemul corporatist si interesele clasei avute si nu pe cei 99 la suta.

Daca luam in considerare calitatea, ar fi bine sa nu uitam ca unul cele mai mari concerne de presa din Europa este Axel Springer AG care editeaza Bild, ziarul cu cea mai mare circulatie din Europa. Care este un tabloid cu poze cu Bianke Dragüschanü ale lor. Iar Germania e o tara serioasa, culta, asta nu poate nimeni contesta, nu ?

In fine, daca vorbim de credibilitate sa nu uitam de recenta publicare in New York Times (unul din cele mai importante ziare din lume) a unui articol semnat de unul Andrew Higgins, care contine o suma de neadevaruri culese de pe la niste surse romanesti de doi bani pe subiectul “gaze de sist”. Gasiti un articol tare al lui Mircea Toma pe tema asta pe Activewatch sau linkul la mine pe timeline.

Asa ca mai bine va doresc traditionalul Sarbatori Fericite In Continuare sau Hai Noroc, dupa caz, ca macar eu sa nu discriminez pe nimeni.