55 de Don Quixoti si legea securitatii cibernetice

Astazi in timpul sedintei parlamentare exceptionale in care Klaus Iohannis a depus juramantul, intre 50 si 60 de protestatari au aparut si au activat la intrarea dinspre Izvor a celei mai mari cladiri din Europa. Din cauza urieseniei sinistre a cladirii, nici nu au fost observati. De nimeni. Sigur nu de mass media “oficiala”, sigur nu de politicieni, poate nici macar de noul presedinte. Acesti 55 – sa zicem – de Don Quixoti au venit sa faca apel intr-un anumit context la memoria unor maruntisuri etice si morale in care aproape nimeni nu mai crede, dar care ne privesc pe toti: onoare, simtul datoriei, responsabilitate, disciplina. Dar despre ce e vorba ?

Una din traditiile de Craciun mult indragite de parlamentarii romani (si de cei din alte tari) este adoptarea legilor dubioase, cu probleme, puse la pastrare spre a fi votate in timpul febrei consumeriste sustinuta frenetic in mass media. Nimeni nu ar fi luat in serios discutarea si supunerea la vot in Senat a legii Securitatii Cibernetice (care, intre altele, ii obliga pe furnizorii de internet sa predea autoritatilor date despre continutul descarcat de utilizatori si pe cetateni sa isi supuna calculatoarele personale oricarei perchezitii fara mandat judecatoresc !) la mijloc de sesiune parlamentara de exemplu, cand cetateanul mai arunca un ochi vigilent spre Palatul Parlamentului.

Sfarsitul de an este pentru politicieni perioada in care devin insignifianti, odata cu legile pe care le trec, indiferent de valoarea si importanta pe care o au. Publicul ii ignora complet si le ignora activitatea – daca ea exista – fiindca este preocupat sa puna in aplicare ritualurile ce se cuvin implinite cu ocazia sarbatorilor de iarna, o gramada de clisee ale societatii de consum promovate pana la starea de greata de mass media.

O lege de importanta celei mentionate mai sus se presupune ca beneficiaza de discutii in plen, care atrag atentia presei verticale, atata cata a mai ramas si a societatii civile, mult mai pe faza in ultimii cativa ani. De aceea legile de impact asteapta perioade ca cea de acum, fiindca, daca tot a trecut o luna intreaga de la 16 noiembriele cu pricina, daca tot nu e nimic de facut impotriva faptului ca si anul asta vine Craciunul – care e din ce in ce mai mult sarbatoarea taierii porcului si a shoppingului pe apucate – deputatii, surmenati de atata munca de legiferare, adopta tacit legea sus mentionata, lasand uriasa povara a apasarii pe butonul de vot colegilor lor senatori.

Adoptarea tacita, dupa 45-60 zile in functie de caz, e un instrument care, teoretic, e facut sa fie utilizat in situatii de blocaj politic al dezbaterilor, pentru a asigura oarecare fluenta procesului legislativ. Doar ca lenea parlamentara e legendara, chiulul masiv nu este sanctionat si atunci se adopta tacit legi foarte importante sau foarte ciudate, cu sutele, la gramada.

De exemplu, Senatul a adoptat tacit, in 2011, o propunere legislativa prin care sunt interzise “hartuirea de gen”, “hartuirea morala” si folosirea in productiile de publicitate a “stereotipurilor de gen”. Ceea ce este bine.  Ca nu se respecta, asta e altceva, ganditi-va doar la reclama cu Simona Halep jucand tenis in bucatarie cu o tigaie in mana in loc de racheta, si veti sti la ce ma refer. Dar cu un an inainte, in 2010, tot tacit a fost adoptata o lege prin care se legiferau meseriile de vrajitor, respectiv de ghicitor. Corect, nu ? Deci daca cineva autorizat are buna inspiratie de a face o propunere legislativa, din asta asa inainte de sarbatori, care sa prevada impuscarea cu alice in fund a oricarui parlamentar care chiuleste de mai mult de trei ori, exista toate sansele ca parlamentarii, fie sa adopte tacit legea, fie sa o voteze la gramada, iar noi vom avea mai mult ca sigur vesti bune si un spectacol adevarat.

Se pare, conform lui Claudiu Craciun (nu, nu e un pseudonim de sezon) de la Uniti Salvam, prezent la protest, ca legea Securitatii Cibernetice ar fi fost si ea votata la gramada, asta fiind si motivul pentru care s-a votat IN UNANIMITATE de catre niste senatori grabiti sa se duca si ei dracului acasa, sa termine odata sesiunea asta ciudata in care intre altele a trebuit sa se prefaca timp de o luna intreaga ca se vor cuminti si vor lucra din cand in cand si pentru cetatean.

Ca sa inchei in spirit mai mult informativ, sa spunem ca cei 55 de Don Quixoti, de care lumea are nevoie pentru propria-i salvare – nu glumesc si nu cred ca e un overstatement – au fost azi la Parlament sa ii ceara presedintelui Iohannis fie sa trimita legea in….. inapoi in Parlament (desigur, la ce va gandeati ?) fie sa o trimita la cur… la Curtea Constitutionala, unde ii e locul.

Hmm, ma intreb, oare balbaiala in scris se considera handicap sau numai votarea unor legi in necunostinta de cauza ?

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s