S-au scris multe despre comentariile idioate executate de feluriti oameni de radio sau teve la diverse evenimente sportive de-a lungul anilor. Imi amintesc in special doua fragmente de la deschiderea jocurilor olimpice din 1992 de la Barcelona, cand comentatorul, uitat fie numele lui, a emis urmatoarele expresii: ”un minunat spectacol piro-muzical (!?)” si “atleta de culoare a dat nastere unei … fiinte umane” (fiindca probabil nu cunostea sexul copilui, dar asta nu scuza ce i-a iesit pe gura). Ma rog, stiti ca lungul sir al comentariilor cel putin neinspirate, daca nu de-a dreptul tampite, a insotit bietul telespectator amator de sport pe tot cuprinsul perioadei pre si post decembriste.

Iar daca vine vorba de fotbal, atunci lucrurile se inrautatesc deoarece in general comentatorul roman de fotbal isi imagineaza ca a asigura coloana sonora a unui meci cu cifre de transferuri (eventual ale unor jucatori care nu sunt pe teren), declaratii si barfe inseamna “a comenta”. Ani de zile cand am vazut cate un meci de fotbal mai rasarit (de fapt, in general nu urmaresc fotbal, mai ales ca de ceva vreme nu am televizor, si mai “prind” un meci mai tare cand se mai uita cate un prieten) am poftit cu jind la nasterea unui comentator adevarat. Unul ca aia din Anglia, care sa comenteze avizat meciul de pe teren cu detalii tehnice, care sa ma scuteasca de clisee, adica sa nu vorbeasca “ca la televizor” si care sa nu il aiba pe hard pe “au dat totul pe teren”. Si acum … surpriza: ieri am descoperit pe Eurosport ca acesti comentatori romani exista !

Cum zic, nu am televizor, dar cand prind unul si am timp (rar) imi amintesc care-s butoanele cu care se zapeaza si petrec vreo 15 minute dand pe toate canalele si … felicitandu-ma ca nu am televizor. Aseara am prins un sfert de ora dintr-un meci din Premier League intre West Bromwich si Man City. Desi stiu ca City e echipa tare (tare bogata in primul rand) in ultimii ani, nu ma interesa meciul in sine, dar se juca pe zapada si ningea rau, si initial faptul ca oamenii aia se chinuiau pe teren si nici nu vedeam mingea, m-a facut sa raman sa ma uit cinci minute ca la un sport extrem. Dupa cinci minute nu schimbasem canalul, desi meciul mergea greu, City aveau 3-0 si o lasasera moale. Curand mi-am dat seama ca nu am schimbat datorita comentariului. Erau doua voci pe care nu le stiam, (mi-am notat la final, pe baieti ii cheama Adi Dobre si Cristi Petre), prezenta la microfon nici macar 25% din cea a lui Cristian Topescu in vremile bune, DAR: vorbeau curgator, firesc, tratand telespectatorul ca pe un prieten, nu ca pe redusii mintal, vedeam cu ei meciul de pe teren cu detalii tehnice, nu mi se amintea de prezenta jucatorilor prin ziarele de scandal si nu mi se vorbea de sotiile lor modeline maneliste sau de declaratiile patronilor. Dialogurile dintre ei erau autentice, nu il aveau in program pe “nu-i asa”-ul care indica la comentatorul roman constiinta faptului ca e in direct si ca, inevitabil, artificialul pune stapanire pe exprimarea lui pana in momentul cand in casti i se spune “ai iesit” sau isi apasa butonul de “mute”, deci poate slobozi prima injuratura, care marcheaza reintrarea in firesc.

Se poate sa exagerez sau sa fi fost o exceptie, insa ieri cei doi mi-au oferit pentru prima oara un model de comentariu de fotbal dupa patruzeci de ani.

In timp am ascultat multe comentarii de sport, mai mult fara sa vreau, deoarece comentatorul, ca si familia sau vecinii, iti e dat de sus si nu ti-l poti alege (in cel mai bun caz ai doua optiuni). Pe comentatorii de fotbal ii “clasam” intre Topescu, care prin anii 80 putea sa iti vorbeasca si despre biscuiti si tot te luau fiorii si pe care acele medii inalte din voce, cursivitatea si documentarea disciplinata (cu exceptii !) a evenimentului, il distantau de ceilalti considerati “buni”- dar pe care cliseele si exprimarea ca pentru televizor nu l-au ocolit niciodata – si dezastruosii Ionel Stoica, Cornel Pumnea si Ilie Dobre.

Insa de ieri mi se pare ca speranta ca intr-o zi vom asculta comentarii normale de fotbal si in limba romana a renascut. Si cine stie, poate intr-o zi vom avea si fotbal, asta inainte ca astia ca mine sa se indrepte spre vesnicele plaiuri … era sa zic ale vanatoarei, dar sunt impotriva.