Durerea din ’14 (dar nu numai) si ce vreau de la ’15, daca e.

In primavara lui 2014 am cunoscut o persoana cu care am dezvoltat destul de rapid o relatie de amicitie. La un moment dat, persoana m-a rugat sa imi exprim parerea in legatura cu o propunere de campanie radio pe care o crease ea insasi, fara sa aiba experienta sau pregatire. I-am facut propunerea praf, cu sinceritatea ingénua a unuia care crede in asemenea valori intre amici. Desi persoana m-a asigurat, mimand firescul, ca nu se pune problema de suparare, de atunci nu m-a mai cautat.

Tot in ’14, o familie de prieteni buni a plecat din tara. In numeroasele dialoguri pe care le-am avut ulterior plecarii lor, in special referitoare la situatia socio-politica de la noi, am avut o serie de divergente de opinie evidente, ale caror impunsaturi le-au simtit ambele parti. De curand a fost ziua unuia dintre ei, l-am cautat la doua numere de telefon sa il felicit, dar nu mi-a raspuns si pana acum nici nu mi-a intors apelul.

Pe de alta parte, tot in ’14 m-am impacat cu un alt prieten, care in urma cu vreo patru ani a gresit fata de mine si caruia la randul meu ii gresisem. Cumva, in numai cateva zeci de minute, am ajuns impreuna intr-un punct in care am uitat orgoliul si ne-am adus aminte de apropierea pe care am avut-o in multe momente din trecutul comun.

Si tot in ’14 am petrecut cel mai frumos Craciun din ultimii ani, la care a lipsit un singur lucru: carnea. Dar ce sa vezi, dragostea, bunatatea si caldura familiala (toate autentice, nu alea din reclamele la telefonie mobila), simtite in prezenta fratelui meu si a iubitei mele, a verilor, au compensat aceasta absenta, peste care atat de greu trece romanul.

Acum, facand legatura intre cele de mai sus si semnificatia mioritizata a finalului de an si sensul urarilor noastre traditionale; nu suna ele ciudat de fatalist? Anul … sa iti aduca etc. Adica tu astepti si anul iti aduce ? Tu nu participi ? Este anul nou un canal teve care difuzeaza programele pe care tu le receptezi fara comentarii ? Este anul nou o entitate tiranica ce nu iti permite sa traiesti exprimandu-te? Este el tinta unei divinatii ce transcende notiunile de civilizatie si tip de societate si se desfasoara de-a valma in cluburi, crasme si sufragerii, pe deasupra salatei a la boeuf si a paharelor pe jumate pline (sau goale-sic!) ? Urarile noastre sunt aproape intraductibile in limba din care vine expresia “hands on”: “may 2015 bring you …” ? Ce e asta, o incantatie ?

Cred ca mai degraba ar fi necesar sa ne intrebam nu ce ne aduce noua anul, ci ce ii aducem noi lui, fiindca clipa, ziua, anul, sunt ce le facem noi, ca indivizi, familii, comunitati. Mi-am asumat gestul de a nu imi mai cauta amicul pe care sinceritatea mea l-a speriat, fiindca am decis ca nu avem in comun deschiderea necesara transformarii amicitiei noastre in prietenie. Mi-am asumat gestul de a nu imi cere scuze zadarnic de la prietenii plecati, fiindca presupun ca va veni ziua cand isi vor da seama ca parerile mele, pe care ei le luau ca pe atacuri la persoana, erau cat se poate de generale, de neutru exprimate, si nu urmareau sa ii raneasca. Daca nu vor vedea asta atunci inseamna ca nu are rost sa mai comunicam. Cu parere de rau, dar nu cu rupere de inima, ci cu acceptare aproape senina.

Am ajuns in punctul in care, in diverse ocazii, ma gandesc daca merita sa le explic oamenilor din jur ce e comunicarea cinstita, aceea in timpul careia te deschizi atat de mult incat ramai descoperit, dar cu atat mai puternic, in fata celuilalt sau celorlalti, si cum am ajuns sa o practic. In definitiv, la fel ca multi dintre prietenii mei, am trecut de jumatatea deceniului cinci si nu sunt maica Tereza. Asta nu ma impiedica sa incerc, in fiecare zi a oricarui an, sa adun rabdare si empatie pentru toti cei din jur, fie ei cunoscuti, fie straini. Si desi des folosita in ultima vreme, “fii tu schimbarea pe care o vrei in lume” ramane din punctul meu de vedere o propozitie adevarata. E drept, de neinteles pentru unii. De aceea durerea lor in ’14 o vor regasi si in ’15 si nu vor pricepe cum vine asta. Dar speranta strecurata pervers de ziceri celebre ca “nu aduce anul ce aduce ceasul” ii vor face doar sa se intoarca pe partea cealalta.

Sarbatori fericiti in continuare !

Advertisements

3 thoughts on “Durerea din ’14 (dar nu numai) si ce vreau de la ’15, daca e.

  1. “… in ’14 am petrecut cel mai frumos Craciun din ultimii ani, la care a lipsit un singur lucru: carnea. Dar ce sa vezi, dragostea, bunatatea si caldura familiala (toate autentice, nu alea din reclamele la telefonie mobila), simtite in prezenta fratelui meu si a iubitei mele, a verilor …” – Suna foarte bine, chiar ma bucur ca ai avut parte de asa ceva.
    Iti doresc un 2015 cat mai fericit cu putinta ! La multi ani !
    In rest, despre substanta articolului tau imi vin in minte doua expresii (din pacate in engleza, scuze): “disposable friends” si “two sides to every story” , faci ce vrei cu ele.
    CristiJ

    Like

  2. Fantastic post however , I was wanting to know if you couldwrite a litte more on this subject? I'd be very thankful if you cobtlelauorade a little bit more. Thanks!My blog post: My web page ::

    Like

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s