Cod rosu de sange pe partii (Povestire horror de la schi in muntii Transilvaniei)

“- Ba, ce faci, futu-te in gura, imi omori copilu’, stai dracului pe partiile usoare pana inveti sa iei curbe, ca-ti fut o mama de bataie de nu stii cum te cheama !” striga un barbat ieri pe una din pistele de schi din Postavaru, in timp ce copilul lui, in fund si cu schiurile imprastiate pe zapada, plangea de mama focului. Zece metri mai jos tatal se oprise in dreptul adolescentului slab si cu cosuri care il lovise si il daduse jos pe copil, provocand revarsarea torentului ce tocmai l-am reprodus, cumva motivata. Dupa un minut, tatal si copilul plecasera iar adolescentul abia se tara spre una din marginile pistei, fiind clar afectat de lovitura, poate mai mult decat copilul, desi el fusese cel care provocase ciocnirea, venind de sus cu o viteza la care nu isi mai putea controla schiurile. Asta a fost unul din zecile de incidente care din fericire nu au luat proportia unor accidente zilele astea pe partiile din Poiana Brasov. Au fost si accidente, numai eu am vazut trei interventii Salvamont intr-o zi si jumatate. In orice caz, incepand de acum doi-trei ani, cand mi-am reluat obiceiul de a merge la schi (ai mei ne-au pus pe schiuri de la trei ani, si pe mine si pe fratele George, dar am facut o pauza cativa ani) am observat ca schiul a devenit la noi un sport periculos. La tura de ieri pe schiuri de touring am vazut din nou sutele de schiori dezechilibrati (fizic, dar si la cap, serios vorbesc) venind la vale halucinant de repede, cu genunchii intinsi si greutatea pe coada schiurilor, dand din solduri, din umeri si din bete, luptandu-se cu frigul, cu ochelarii, esarfele si camerele de pe casti, dar mai ales cu propria prostie de a iesi pe pista cu atata inconstienta, relativa la pericolul caruia se expun si, mai grav, caruia ii expun pe ceilalti.

Dar ce a facut ca schiul sa devina un sport periculos in Romania ? Am gasit mai multi factori pe care ii insir mai jos, sperand ca identificarea lor sa ii faca sa se gandeasca de doua ori pe cei care in mod direct sau indirect contribuie la fenomen.

  1. Majoritatea schiorilor amatori cu experienta de 1-4 ani nu isi pot controla alunecarea. Schiul este un sport tehnic, din punctul meu de vedere mult mai greu de stapanit decat condusul unei masini, sa spunem. Faptul ca este unul din putinele sporturi care folosesc gravitatia in scopul alunecarii face esential controlul vitezei, al directiei de deplasare si al franarii. Vitezele de 30-40 km/h ora sunt usor de atins chiar si pe partii de dificultate mica, iar ciocnirile la aceste viteze pot provoca accidente foarte grave. Totusi, ca sa conduci o masina esti obligat sa faci o scoala si sa treci un examen. La fel pentru a face scufundari, la fel ca sa sari cu parasuta. (De altfel, cred ca doar obligativitatea absolvirii unor cursuri de ani de zile face ca parasutismul sa nu fie inca sport de masa, altfel sunt convins ca multi procleti ar incerca sa bage un salt duminical, daca isi permit sa plateasca avionul, si multi isi permit.) Dar profiturile uriase care se scot de pe urma schiului fac ca nimeni sa nu considere necesara, cu atat mai putin obligatorie, absolvirea unei scoli de schi, desi pericolele pentru practicantii nepriceputi sunt evidente.
  2. Deoarece este un sport care, la nivel strict de amatori, nu presupune o mare doza de efort fizic (urci cu telecabina, nu ?) pentru a oferi satisfactie, schiul aduna amatori care nu au nici o treaba cu conditia fizica. In consecinta, la finalul unei coborari de cinci minute, schiorul amator este extenuat, controlul, si asa precar, tinde spre zero. Intorcandu-ne la mijloacele comode puse in ultimii 60-70 de ani la dispozitia practicantilor schiului, pun pariu ca daca telecabinele s-ar desfiinta maine, in cel mai bun caz 5% din “schiori” ar mai fi pe munte. In schimb conditia fizica a acestora ar fi probabil foarte buna, daca nu impecabila, ceea ce ar reduce considerabil riscurile de accidente.
  3. Schiul se identifica cu distractia. Advertisingul l-a promovat drept un sport cool. Nimanui nu ii trece prin cap sa promoveze sa zicem alergarea, calaria sau ciclismul folosind termeni ca distractie, fun, etc. Multi considera ca a inchiria echipament si a te repezi la coada la teleschi in blugi si geaca de strada e cam tot aia cu a intra intr-un club. Si nu e.
  4. Schiul se practica de catre amatori pe perioade foarte scurte din an. Asa cum am aratat, este un sport in care dupa parerea mea tehnica e unul din elementele de baza care te tin departe de accidente. Insa foarte putini din cei care se gasesc acum pe partii au ocazia sa “se dea” trei sau patru saptamani pe an, ceea ce oricum nu e suficient. Cu toate astea, ei de multe ori ei incearca sa obtina, cel putin in mintea lor, rezultate asemanatoare cu schiorii de cupa mondiala, uitand ca acestia se antreneaza aproape in fiecare zi din an.
  5. Schiul se practica in Romania de cele mai multe ori in perioada din an care se caracterizeaza prin cele mai mari excese de alcool si alimentare. Oare cati din cei pe care ii vezi pe zapada in Poiana sau Sinaia vin dupa cate trei zile de betie si mahmureala sau tocmai s-au ridicat de la o masa porcoasa insotita de mult vin ? Pana la urma, nu ii controleaza nimeni, nu ? Si ce nevoie ar avea sa ii controleze ? E vorba doar de distractie !!?
  6. Un alt factor care a dus la transformarea schiului intr-un pericol este tehnologia, care a facut ca schiul sa devina un sport de masa si in acelasi timp a condus la situatia ca in zilele noastre sa fie realmente mai usor sa INCEPI schiul. Acum douazeci de ani, cu schiuri inguste si lungi, cu canturi aproape paralele, sa inveti sa faci viraje in plug iti lua o saptamana, si asta daca aveai un instructor bun. In schimb invatai mult mai eficient cum e cu transferul greutatii de pe un picior pe altul, element esential si neschimbat care tine de tehnica. In ziua de azi, cu noile profiluri si dimensiuni ale schiurilor, virajele iti ies in primele doua zile, aproape indiferent de varsta, sex si motricitate, ceea ce te poate conduce la ideea gresita ca ai invatat sa schiezi. Exact cum in primul an dupa ce ti-ai luat permisul ai senzatia ca stii sa conduci, doar ca pe partie nu iti cere nimeni sa iti cosi o lamaie pe geaca. Din pacate, zic eu.

Din punct de vedere social nimic nu este gresit in transformarea schiului in sport de masa. Punctul de vedere ecologic e alta treaba, schiul de consum aduce dupa sine distrugerea habitatului animalelor, poluarea aerului si poluarea fonica, bulversarea echilibrului ecologic al unei intregi zone, bref, distrugerea aproape totala a unei arii montane extinse. Eu nu pot trece usor peste asta, insa in general lumea stie ca schiul e sportul care ofera o senzatie de liberate unica, cel putin daca nu luam in seama inregimentarea in cozile la telecabina.

Insa schiul ca fenomen de masa a schimbat profilul practicantilor. Avem foarte des de-a face cu persoane de 40 chiar 50 de ani si o suta de kilograme, care invata sa schieze. Si nici asta nu e gresit desigur, daca ai rabdarea si bunavointa sa iti iei un instructor sau, desi nu e acelasi lucru, sa inveti dupa o metoda si sa repeti mult si foarte atent pasii. Altfel, imaginati-va un corp de o suta de kile venind din susul partiei spre un grup de copii, fara sa isi poata controla viteza si directia.

Cand eram de 12 ani si mergeam pe schiuri de lemn, o mai luam “schuss”, adica drept la vale, ne placea viteza, fiindca frate-meu era Franz Klammer iar eu Ingemar Stenmark. Dar aveam deja opt ani de schi in picioare, putin peste jumate din greutatea unui adult, mobilitate de doua ori mai mare si relaxarea copilului care se simte stapan peste un anumit tip de miscari. Insa pentru o persoana adulta peste 90 de kile, cu corpul blocat in incordarea data de lipsa de experienta, nu mai e o gluma sa plonjeze la 40 la ora drept in troienele de pe margine. Fiindca nu se stie daca dupa aia se va ridica plin de zapada, razand ca in spoturile publicitare la statiuni de iarna.

Si atunci ce e de facut ? Pot fi schiorii controlati, ar trebui ei sa dea un examen practic inainte sa fie lasati pe partie ? Nu este imposibil de realizat acest lucru, pana la urma un ochi expert poate sa isi dea seama din primele miscari ce nivel are schiorul si il poate trimite obligatoriu, eventual cu ajutorul marcarii electronice a cartelei de transport pe cablu, pe pista care i se potriveste. Mie mi s-ar parea corect, dar stiu ca putini ar fi de acord cu mine, din diverse motive. (Desi tin sa reamintesc ca daca nu stii tenis si intri pe teren cel mai mare pericol este sa ii arzi adversarului o minge in fata, iar la inot sa te ineci tu insuti fara sa mai iei pe cineva cu tine, pe cand la schi sansele sa dilesti un alt schior in viteza sunt mari si consecintele sunt serioase).

In schimb cred ca ar fi atat posibil cat si indicat ca schiori experti angajati de statiuni, sau jandarmi montani, sa patruleze partiile si cand vad persoane care reprezinta un pericol pentru ceilalti sa le indice acestora, sub forma de recomandare, partiile de nivelul lor. Este un mod de a-l atentiona pe turist cu privire la conduita lui pe pista, de a-l potoli … Dupa mine, un mare pas inainte.

Apoi e foarte important ca cei care se initiaza in schi si cei care se afla la nivel de incepator sa isi angajeze un instructor. Lectia de grup cu cel putin doi turisti costa maxim 12 euro de persoana pe ora (la Poiana) deci nu e o caruta de bani pentru turistii schiori care de obicei au buget de vacanta destul de larg. Tata, mama, varul prietenul care “stiu sa schieze” nu inlocuiesc instructorul. Am auzit ieri niste sfaturi pe partie care m-au facut sa rad: “fa curbe !”, “asa, asa, fa zig-zag !” etc.

Altfel, prin diverse campanii de constientizare, ar fi bine sa li se spuna pe bune turistilor despre pericolul care e schiul pe dibuite, cu burta plina si alcool la bord, mai ales cand anul a trecut fara ca omul sa mai fi pus schiurile in picioare.

Si, pentru ca situatia e cumva similara, as extinde discutia si la snowboard, desi acesta inca nu e un sport de masa in Ro. Cred ca totusi argumentele sunt in mare valabile si pentru ei, cu toate ca practicantii de snowboard sunt in general mai tineri, mai doritori de a invata corect sportul, dar si mai doritori de coolness. Si, ca amanunt, uneori inlocuiesc alcoolul cu iarba.

Cam asta ar fi. Si desi nu e deloc de ajuns, recomand reactivarea clasicului strigat care ii avertizeaza pe cei din vale ca de sus vine un ageamiu: PARTIEEEE ! Doar ca asta ar insemna ca inconstientul sa isi dea seama de nestiinta lui si sa mai aiba si cojones sa si-o recunoasca. Ceea ce e din ce in ce mai rar.

Advertisements

41 thoughts on “Cod rosu de sange pe partii (Povestire horror de la schi in muntii Transilvaniei)

    • Recomand fundal alb, corpul literei 12, arial si scrisul negru. Va fi usor de urmarit si citit. Keep it simple!

      Articolul e super. A meritat sa ma straduiesc sa il termin.

      Like

      • Va multumesc pentru sfaturile legate de forma si font :). Criticile la acest nivel sunt mai usor de primit decat alea legate de fond. Ma gandesc. Si va mai astept.

        Like

  1. Coboram zilele trecute pe SubTeleferic ca un om obisnuit ce schiaza de cand avea 5 ani, iar la un moment dat vad cum rasare in mijlocul partiei o mogaldeata de om la 50 ani incaltat in adidasi ce traversa voios partia. Omul nu constientiza pericolul in care se afla, am strigat la el sa-l atentionez, sa-l fac sa se uite spre mine si sa vada totodata multimea de schiori ce veneau odata cu mine. Totusi astfel de comportament este din ce in ce mai comun, oamenii se aventureaza oriunde pe partie fara sa tina cont de regulamentul afisat la fiecare partie. Probabil voi ajunge in viitor unul din cei care schiaza pe vaile Bucegiilor in speranta ca nu va intalni si acolo incepatori amutiti de aburii alcoolului.

    Like

  2. Un alt factor il consider starea precara a partiilor. Cele din zona Moldovei cel putin depind de bunavointa cerului sa mai primeasca niste zapada dupa o perioada geroasa in care s-a intarit zapada, poate ceva miscari tectonice care sa faca sa dispara mici denivelari cunoscute de la an la an, poate creste singur un copac la marginea partiei sa ma opresc in el decat intr-un gard de protectie sa nu cad in prapastie etc. La noi partie inseamna sa despaduresti cativa metri de deal pe care sa se aseze zapada si gata.

    Like

  3. Pingback: asigurari de sanatate pentru vacanta la ski in strainatate - ce, cum, etc. | Skivirus

  4. “Nimanui nu ii trece prin cap sa promoveze, sa zicem, alergarea, calaria sau ciclismul folosind termeni ca distractie, fun, etc. ” – din contră, cel puțin alergarea și ciclisul sunt promovate din plin ca distracție 🙂

    Ideea ca personal calificat să recomande schiorilor o pârtie pe nivelul lor mi se pare mai potivită decât oricare dintre cele enunțate. Altfel, ajungem să ne trezism că ne oprește lumea când mergem pe bicicletă în parc și ne spune că nu alergă bine, să dăm un examen înainte.

    Timpurile s-au schimbat… și se vor mai schimba :-S

    Like

  5. Nu sunt de acord cu ce sustine acest domn pe blog. Nu fiecare skior trebuie sa fie un profesionist. Daca pistele de skii sunt prea aglomerate, na-re decat sa skieze pe dealuri neamenajate, el fiind experimentat poate sa se adapteze rapid sa skieze in locuri neamenajate si inafara de asta va skiia si pe gratis. El insusi spune ca a invatat sa skieze de la trei ani, dar a invatat singur fara sa fie scolit ca sa mai dea bani taica-su si pe scoala. Destul ca i-a cumparat skiuri. Cel care skiiaza pe o pista amenajata, plateste. Ca in orice domeniu si aici exista si performnata, dar exista si amatorism. Alta ar fi solutia. Sa existe in toate statiunile de skii si o pista pentru incepatori, cu o panta mult mai lina si cu curbe largi care sa nu prezinte pericole.

    Like

    • Logica te eludează, Jean-Claude, de mentalitatea ”să plece domle de aici dacă nu-i convine” nici nu mai spun nimic, că nu merită. Dar sper că realizezi că TOATE stațiunile sau locurile unde de schiază au în primul și în primul rând zone line, pentru începători. Chiar și în Bâlea o poți lua cătinel la vale, fără a fi nevoit să dai o manșă de freeride din creastă. Bine, mie mi-e limpede că matale nu prea schiezi sau habar nu ai ce fel de pârtii sunt în România. Dar și asta se leagă de logica antemenționată.

      Voie bună,
      Mx

      Like

    • Nu ai inteles nimic din acest articol. Nu fiecare schior trebuie sa fie un profesionist insa fiecare trebuie sa-si cunoasca limitele si sa nu riste viata lui, sau a altuia nevinovat mai ales, din prostie pentru ca se crede mare schior cind de fapt nu poate controla schiurile. Sper sa nu ai ocazia sa te loveasca unul la 90kg care isi da drumul cu viteza pe pirtie fara ca sa poata opri in siguranta caci atunci vei intelege articolul.

      Like

      • Ca o ironie în context, eu sunt unul de 95+ kg căruia îi place să schieze în viteză. Dar DOAR prin powder, unde de preferință nu e nimeni, cel mult 2-3 prieteni. În ciuda gabaritului, mi-e în ultima vreme puțin teamă de Drumul Roșu și de alte locuri unde începătorii imprevizibili își fac veacul. Ieri am dat peste un tăntălău din ăsta deșirat la pilonul doi, fix la intrarea în Sub Teleferic. I-am spus că a greșit pârtia și că se pune în primul rând pe sine în pericol. Mi-a răspuns grețos că știe el ce face și că să nu-mi fac probleme. I-am transmis să-și ia un monitor și am luat-o la vale, ca să nu-i intru în raza de acțiune. Cât timp ai pe unde să-i eviți, tot e o treabă…

        Mx

        Like

  6. Mi-am luat un băţ în ochi anul trecut pe o pistă din Bansko de am zis că mi i-a scos.. Bineînţeles, fiind soare afară, mi-am ridicat şi eu ochelarii să mă bucur de acesta. Mare prostie din partea mea.
    În urmă cu vreo 7 ani, pe o pistă din Grecia, am prins gheaţă şi având viteză mare nu am mai putut controla căderea. Rezultatul a fost un umăr dislocat şi un picior rupt in 3 locuri.
    Sunt 100% de acord cu tine. Oameni buni, se moare a dracului de uşor pe o pistă de schi. În acest moment nimeni nu controlează nici măcar dacă un schior are minimul de echipament…cum ar fi casca.

    Like

  7. Poate sa presari putina adrenalina in prezentarea mai mult decat oportuna, cu exemple binecunoscute , vezi acum cativa ani un politician german care a omorat o turista facand schuss pe o partie din Austria, Michael Scumacher, Serban Carcotasu care dupa ce s-a dat in coma cu schiile s-a dat pe urma cu Mercedesu’, carevasazica a ratat sinuciderea la schi ca sa puna capat vietii unor oameni buni pe sosele, un schior experimentat care a murit dupa schimbarea profilului partiilor din Poiana incercand, se zice, sa evite un incepator, etc.
    Exemple de schiori cat de cat experimentati care au lasat caii la vale, schiul e periculos pentru oricine, vezi accidentele din curse, antrenamente, pusti care cad in plat si isi scrantesc genunchii sau isi rup picioarele, autoevaluarea nivelului de competenta e o problema foarte dificila in orice ramura sportiva, si, ca sa complicam lucrurile, eu imi aduc aminte cum am invatat schiul ‘the hard way’, singur sau in gasca de prieteni pe cele mai dure si neamenajate partii (e drept ca aveam baza de la un profesor).
    Un plan simpatic ar fi sa dam un pliant si sa punem poze si povesti cu accidente pe biletele de sejur, de cabina, pe panouri publicitare, ca pe pachetele de tigari, sa vada oamenii ce risca si ce urmari au aceste teribilisme. Asigurarile ar trebui sa nu ramburseze cheltuielile generate de accidente produse sub influenta alcoolului, politia partiilor sa masoare alcoolemia echilibristilor si sa confiste echipamentul, exista posibilitati, inca n-am vazut asa masuri nicaieri in lume, poate ezista pe unde n-am fost.
    O alta problema care mi se pare dificila chiar si pentru profesionisti este interactiunea schiori-boarderi, stiind ca boarderii, chiar cei buni, au un comportament imprevizibil mai ales pe partiile batute sau inghetate si pot sa apara de nicaieri, padure, off piste, etc, brusc, nu au posibilitatea de a opri intodeauna la timp si practica un fel de secerare in coliziune care face rau tare.
    Merci pentru analiza foarte corecta si ideea de a provoca o discutie pe aceasta tema.
    Serban

    Like

    • Salut doctore ! Multumesc pentru comment. Am banuit ca cineva ca tine va veni si cu nominalizarea celor mai cunoscute accidente. Si, da, probabil ca primul pas ar fi o campanie de constientizare. Alte masuri nu se vor lua prea curand nici la noi nici in alta parte, turistul e sfant, daca plateste nu poate gresi. Partea naspa e ca atunci cand greseste e prea tarziu. Sa ai un an fain !

      Like

  8. Anul trecut, in Postavaru, muntele nostru, un “schior” l-a daramat pe baietelul nostru de 7 ani. Tatal copilului, care este si instructor de ski, i-a atras atentia sa fie mai atent, sa aleaga o partie pe care sa se descurce fara sa se puna in pericol – nici pe el si nici pe ceilalti. Acela a inceput sa-l injure pe instructor iar prietenul lui “placar” a venit de sus, a auzit, l-a placat pe instructorul de ski si “schiorul” l-a lovit in cap cu batul de ski pe instructorul de ski pana a RUPT batul!!!! In fata copiilor care stateau frumos aliniati si muti! Si NU S-A OPRIT nimeni sa intrebe ce se intampla!!!! Concluzia? Nu mai mergem la ski in RO. Pentru ca nu vad nici o solutie. Doua perechi de skiuri de copil ni s-au furat de langa masina in timp ce ne schimbam si povesteam relaxati! In Poiana Brasov! Acolo unde mergeam in anii 80 singuri la ski – eu si fratele meu pe cand aveam 7 respectiv 11 ani. Singuri. Cu busul. E trist!

    Liked by 1 person

  9. in Elvetia, asigurarea RCA la ski e obligatorie. Prin alte parti, platesti de te stingi pentru o vatamare corporala din culpa, in USA cel putin nu mai vorbim, dar si in Austria, Germania, Franta.. Ideea e, cine nu e civilizat de buna voie, trebuie sa fie de frica. Imi aduc aminte cum Mutu (drogatu’ de la Chelsea) a ranit o prietena cu batul de ski, si a plecat mai departe. El pe schiuri, ea cu taxiul in Brasov pentru suturarea ranii. Mutu si-a cerut scuze si s-a carat, nu a platit nici macar taxiul Predeal-Brasov. Un golan clasic, model al noilor parveniti. Pe Carp, fatza mare, am fost oprit acum cativa ani de unu’ care zicea mandru nevoie mare ca el e fotbalist si ca sa-l ajut. I-am zis ok, nu te misca, chem salvamontul (nu sunt instructor de ski, nici nu am pregatire de salvare montana, nici nu era vreo situatie critica). Cand a auzit asta, a luat-o la vale, “in plug”, doar daca stii fotbal nu te poate incurca o bagatela gen ski pe o panta de aproape 45 de grade.

    Like

  10. M-am dat o singură dată pe schiuri la 6 ani pe o pantă cu înclinaţie de 6 grade şi mi-a ajuns. Pentru mine e un sport cu zamă de scandal, greu, înfricoşător,hardcore, plăcut de privit doar.
    Mi-a plăcut articolul foarte mult şi nu-mi vine să cred că se mai dă cineva prin Ro. Nu există trasee cross-country? mai bine la ţară decât pe acele piste.

    Like

  11. Starea de fapt descrisa e corecta, concluziile sint gresite.
    Lipsa de educatie si nesimtirea nu au legatura cu “dificultatea” schiului.
    Examen pentru permis de schi? O enormitate. (Pentru scufundari nu ai nevoie de permis…)
    “daca telecabinele s-ar desfiinta maine, in cel mai bun caz 5% din “schiori” ar mai fi pe munte” … si cum ar putea urca pe munte acei 5% din schiori?
    “Nimanui nu ii trece prin cap sa promoveze sa zicem alergarea, calaria sau ciclismul folosind termeni ca distractie, fun, etc” – serios? eu m-am distrat facand alergare, calarie sau ciclism. Si , da , ma distrez chiar si la ski.
    “Schiul se practica in Romania de cele mai multe ori in perioada din an care se caracterizeaza prin cele mai mari excese de alcool si alimentare.” in toate restaurantele din statiunile de schi din lume se bea alcool.
    “Un alt factor care a dus la transformarea schiului intr-un pericol este tehnologia” – as paria pe contrariu aici.
    Shiul e un pericol in Romania din aceleasi motive din care circulatul pe soselele din Romania e mult mai periculos decit oriunde altundeva in Europa: lipsa educatie.
    Si in Austria se bea, exista incepatori pe partii(unii dintre ei chiar romani), exista schiuri ,clapari si casti de ultima generatie, ba chiar au si telecabine, ca si la noi, si al ei se chiaza doar in perioadele din an in care ninge. Se distreaza si ei la schi…
    Diferentele vin din educatie si infrastructura.
    Daca ai suficiente pirtii, in mod natural incepatorii se vor separa de avansati: nici incepatorilor nu le plac pirtiile mai abrupte pe care ceilalti schiori zboara pe linga tine, nici avansatilor nu le place sa se fereasca intr-una de incepatori.
    Si daca salvamontistul te bate pe umar si iti spune sa o lasi mai incet sau iti pierzi skipass-ul de peste 150EUR nu iti mai dai drumul la vale ca bolovanul strigind “PIRTIEEEE!”

    Like

    • Multumesc pentru comment. Iti atrag totusi atentia ca nu am avut pretentia nici o secunda ca sunt detinatorul adevarului legat de schi, de aceea pe tot parcursul articolului nu am emis nici un fel de judecata cum ca ceva ar fi gresit sau corect decat acolo unde lucrurile sunt clare (adica nimeni nu se gandeste ca a accidenta alti schori poate fi corect). In rest am descris lucrurile asa cum le-am perceput eu (le-am si formulat ca atare) si le-am legat de experienta proprie legata de schi, de promovarea acestui sport prin advertising sau media etc.
      Pe de alta parte am afirmat niste lucruri care de asemenea sunt corecte si verificate: spre exemplu, pentru scufundari nu ai nevoie de permis decat daca mergi sa faci scufundari “la negru” in locuri in care un “instructor” local doritor de bani te ia pe raspunderea ta si pe riscul tau. Daca te duci la scufundari oficial, la inchirierea echipamentului ti se cere licenta, ti se verifica logbook ul etc.
      Iar la intrebarea “cum ar putea urca turistii pe munte fara telecabina ?” cred ca iti poti raspunde si singur.

      Like

      • Toate centrele scuba serioase iti inchiriaza echipament doar daca esti certificat. Dar daca ai echipamentul tau in marea majoritate a tarilor te scufunzi unde vrei si cind vrei(excuzint aici rezervatii si zone militare, etc.)

        Like

    • Daca n-ar mai fi telecabine, acei 5% dintre schiori care ar mai ramane pe munte, ar practica schiul de tura. Asa fac si eu, dar asta si pt ca n-am bani de teleferic. Pun pielea de foca si urc pe schiuri.

      Liked by 1 person

  12. Eu sunt un incepator si m-am aventurat pe partii cu dificultate medie. Nu am inca conditia fizica de care pomenesti tu aici, dar rezist pentru o coborare de 5 minute, in viteza sau in “zig-zag”. De fiecare data am ales sa merg in “zig-zag” uitandu-ma ce am in fata si ce vine din spate, incercand mereu sa aleg partea mai libera a partiei si evitand schiorii rapizi. O singura data am mers in viteza, intr-o dimineata cand partia era aproape goala, in rest merg incet. Incerc sa savurez coborarea si nu ma grabesc spre final. Ce vreau sa zic aici, desi sunt incepator pun siguranta pe primul loc. Daca ar face toti la fel ar fi minunat! Toate problemele enumerate de tine se rezuma in final la mentalitate: daca vrei sa mergi in siguranta atunci casti ochii la tot ce se intampla in jurul tau. Acum revin si in tabara profesionistilor. Am vazut o groaza de instructori de schi pe partii, dar niciunul care sa te invete cum sa cazi cu schiurile. Eu nici acum nu-mi dau seama cum ajung unii cu capul la inaintare in zapada.

    Like

  13. Eu am inceput sa invat sa schiez la 32 ani, fiindca abia atunci am reusit sa-mi cumpar o pereche de schiuri la mana a doua. Am luat o singura lectie de schi la Poiana Brasov si neavand bani, am continuat sa invat singur. Mergeam des la Poiana Brasov si faceam exercitii pe partia Bradul. A fost greu, fiindca aveam schiuri de tura cu bocanci si nu prea ma descurcam. Dupa mai multe exercitii in care n-am invatat mai nimic, urcam pe schiuri (cu piele de foca) pana sus pe vf Postavaru si coboram pe drumul Rosu, cea mai usoara partie, care pt mine tot grea era. Cadeam de nenumarate ori, dar nu ma lasam. In tot acel sezon de iarna am fost saptamanal la schi. Era multa lume, dar nu m-am lovit cu nimeni. Chiar am avut impresia ca toti se descurca bine si stiu ce fac, in asa fel incat sa nu fie neplaceri.

    Un an mai tarziu mi-am cumparat o pereche de clapari la mana a doua si mi-am ascutit schiurile. Din acel moment mult mai bine m-am descurcat. Dupa cateva zile ma descurcam bine pe partia Bradul. Tot asa, urcam pe schiuri pana pe vf Postavaru si coboram pe drumul Rosu, cazand din ce in ce mai rar. Am inceput sa frecventez si alte partii: Bolnoc si Predeal. Era totusi mai greu acolo. Am fost si la Sinaia, unde am urcat pe schiuri pana sus pe platoul Bucegilor. Conditie fizica aveam, doar ca era mai greu la coborare. Inca nu erau de mine alte partii mai grele decat drumul Rosu.

    In al treilea an eram si mai bun. Drumul Rosu mi se parea tot mai usor si ma descurcam satisfacator si pe Sulinar sau pe partiile din Predeal si Azuga.
    Dar in anii care au urmat n-am mai evoluat. Am ramas la un nivel satisfacator de pregatire pt partii medii, amenajate. Am tot incercat sa ma pregatesc pt schi de tura pe partii neamenajate. Nu ma descurc, decat pe pante line, cu un anumit fel de zapada. De exemplu, daca de la Predeal urc pe Clabucetul Taurului si incerc sa cobor spre cab Garbova, niciodata nu reusesc sa nu cad sau sa nu ma opresc de cateva ori.
    Acum am aproape 42 ani si anul asta inca n-am apucat sa ies la schi. In ultimii ani am rarit-o mult, fiindca nici n-a mai fost zapada. O sa mai ies, dar nu stiu cum sa fac sa depasesc nivelul la care am ajuns dupa primii 3 ani de schi. Vreau neaparat sa ma descurc pe toate partiile amenajate si neamenajate.

    Mie personal nu mi se pare chiar atat de periculos pe partie. Chiar incepator fiind, cu putina atentie se poate evita aproape orice neplacere.
    Nu trebuie blamati nici cei care neavand bani, incearca sa invete singuri sa schieze. Eu ma numar printre cei care abia am reusit sa-mi cumpar echipament la mana a doua, bani pt lectii n-am si nici sa urc cu mijloacele de transport pe cablu nu-mi pot permite.

    Liked by 1 person

  14. Draga prietene, ne cunoastem de mult timp ( reportaj Oludeniz despre festivalul de Parapanta de la Babadag ) si poate mai tii minte ca in discutiile cu Marius Duta despre sporturi extreme mi-am dat si eu cu parerea la vremea aceea. Am facut schii de performanta si apreciez articolul din toate punctele de vedere. Din pacate in Romania schiul a capatat un statut de elitism, tot ghiolbanu’ care a facut ceva bani, daca se pricepe sau daca nu, pleaca iarna la schii. SCHIUL a devenit un fenomen monden cu echipamente etalate pe partii super aglomerate de ceata de analfabeti in fizica si geometrie care cred ca daca stiu sa faca miscari pe kinect sau PS3 atunci pe partie este la fel.
    Am renuntat la schiul in tara si pentru a nu avea meciuri de box in fiecare sfert de ora sau a nu salva copii sau tineret “infipt” in zapada sa copaci!!

    Inca odata felicitari pentru articolul f.f. bun din toate punctele de vedere …. tine-o tot asa.

    Tibi

    Liked by 1 person

  15. Din pacate, cu siguranta articolul acesta nu este citit fix de cine ar trebui.
    Locuiesc in Baia Mare, am 3 partii frumoase in apropiere. Aleg totusi sa schiez in Franta de ani buni. Pe partiile noaste mi-e efectiv frica de ceilalti

    Like

  16. Interesant articol.M-am straduit sa citesc tot, desi culoarea fontului este distrugatoare pt ochi.Ca pasionata de acest sport si considerandu-ma amatoare,desi am o facut o scoala de ski de 7 zile, practicand de 10 ani in fiecare sezon si lovindu-ma pe partii de diverse situatii povestite mai sus nu pot concluziona decat ca acestui popor ii lipseste educatia necesara practicarii unor sporturi.Daca s-ar impune niste reguli stricte de folosire a partiilor si santionarea nerespectarii lor s-ar si produce, poate nu si-ar mai permite unii sa foloseasca partiile pentru propriile sinucideri sau dorinta de a fi cool.Dar…pentru a face reguli, trebuie sa avem partii pentru toate categoriile:incepatori,amatori, profesionisti.Pentru educatie si responsabilizare este nevoie ca cineva sa se implice din motive de siguranta sociala….si partiile private sa piarda profituri.
    Deci despre ce vorbim?NIMENI nu va impiedica sinucigasii sa iasa pe partii si nici sa responsabilizeze persoanele dornice de adrenalina…doar de dragul nostru in defavoarea afacerilor. Si cat la noi in tara banul guverneaza toate principiile si actiunile…..ne putem ruga doar la D-zeu ca noi sau copiii nostrii sa fim feriti de asemenea accidente.Si cu toate astea ma incapatanez sa raman pe partiile din tara noastra, unde imi invat an de an si propriul copil sa iubeasca acest sport, sa-l practice cu responsabilitate, sa respecte pe celalti participanti la ski si cel mai important sa se fereasca de situatii dificile sau sa faca fata acestora.Ca si la patinaj sau alte sporturi antrenorii ii invata pe copii cum sa cada,cum sa se fereasca de accidente.Haideti sa incepem cu educatia propriilor copii si sa speram ca incet, incet se va schimba ceva in timp.
    Ganditi-va ca si pe sosele este aceeasi situatie.Soferi tineri, teribilisti, aburiti de alcool, iresponsabili sau cei care au luat carnetul fara sa stie sa citeasca….care pun in pericol si pe ei si pe altii.Suntem un popor needucat din multe puncte de vedere….pentru ca mereu banul a facut legea, iar pentru profitul propriu siguranta sociala a ramas un deziderat nesemnificativ.
    Sa incepem prin reeducatie proprie, a prietenilor, a copiilor si sa ne ajute D-zeu sa evoluam frumos, pe sosele, partii..viata sociala.
    Numai bine si sa avem cu totii un Nou An mai bun,mai linistit si sa fim sanatosi!

    Liked by 1 person

  17. Sun absolut de-acord cu tine. Locuiesc langa New York, si merg la ski cam vreo 10 zile pe an. La statiunea Hunter (3 ore de New York) vin toti “entitled”-sii cu mic cu mare, care se cred tari la sport, si din cauza asta, nu se “umilesc” sa mearga mai intai la bunny hill, ci merg direct unde e mai greu. Nu de putine ori i-am vazut pe saracii angajati ai resort-ului ca se luptau cu namile musculoase incercand sa le interzica accesul la lift, explicandu-le ca dupa cum se misca nu au ce cauta sus. Nu e usor. Si cei care se strecoara cumva, ajung sus cu Kaatskill flyer unde sunt numai partii grele. Panicheaza cand isi dau seama ca nu sunt atat de invincibili precum credau, dar nu se dau batatuti si intra in toti schiorii cu experienta.

    De aceea, in ultimii cativa ani, am ales sa nu mai calc pe la Hunter ca sa evit cocalarii de cartier americani (sunt peste tot). In schimb merg in Vermont, care prin distanta fata de New York (6-7 ore) triaza automat “amatorii.” Asta este una din solutii. Daca Poiana Brasov isi creaza renume ca statiune unde vine toata pleava, este trist.

    Solutia cea mai buna aplicata in America este la preturi – un bilet de full mountain ($60-90) este mult mai scump decat un “learner’s package” ($40) care include trei lucruri: bilete pentru “lower mountain” (bunny hill de invatare, plus vreo 2-3 lifturi la dealuri usoare), inchiratul echipamentului, si o lectie de grup de 90 de minute. Ideea este sa formeze mai multi viitori schiori care sa cheltuiasca, pe viitor, mai multi bani in echipament, bilete, etc.

    O alta idee foarte buna este aplicata la Killington, unde programul “Discovery Program” de 4 zile (http://www.killington.com/site/lessons/adult_programs/learn_to_ski) costa $299 si include: patru lectii de cate 2 ore pe zi; inchiratul echipamentului pentru toate 4 zile; bilete pentru bunny hill pentru primele doua zile, si muntele intreg pentru zilele 3 si 4; iar la sfarsit, dupa ce instructurul da recomandarea pozitiva, o pereche de ski/snowboard cu bindings pe gratis.

    Si mai departe, in Colorado sau Wyoming, preturile sunt atat de piperate, incat numai cei care sunt cu adevarat pasionati si avuti isi permit. De exemplu, cel mai ieftin zbor de la New York la Jackson Hole, Wyoming, este $700 dus-intors.

    Pretul si distanta triaza natural.

    Like

  18. Te citez: Totusi, ca sa conduci o masina esti obligat sa faci o scoala si sa treci un examen.

    Compari condusul unei masini cu schiatul ?
    Si sa conduci ai invatat tot singur ?

    Publica te rog numerele masinilor pe care le conduci, pentru siguranta publica.

    P.S. Pana si mancarea pe care o ingerezi merge la vale datorita gravitatiei. Tot ce e in jurul tau functioneaza in parte asa din cauza gravitatiei.

    Like

  19. Un prim pas real,linga multele idei ,bune sau rele,obligativitatea casti de protectie.!!Asa cum pe partiile din Ucraina,este obligatoriu purtarea casti de protectie,si la noi s-ar putea…Si vorbesc de Ucraina,nu Elvetia,sau tari cu care nu ne putem compara…

    Like

  20. Mi-ar placea sa se aplice sugestiile tale, insa avertismentele de care vorbesti chiar ma indoiesc sa aiba vreun efect: ma uit zi de zi la “statuile” de paznici ale Metrorexului care fac orice, dar nu pazesc linistea calatorilor.
    Insa problemele ridicate raman, sper sa fie implementate si solutii.

    Like

  21. Pingback: Cea mai bună destinație unde să înveți să schiezi

  22. Ai mei nu m-au lasat sa schiez, de frica. Asa ca m-am apucat sa invat la 27 de ani. Mama, ce greu. Eu am facut sport, sunt rezistenta, dar jos palaria pt schiori! Cand m-a dus instructorul sus la Borsa si a inceput sa coboare cu spatele, iar eu ma gandeam cum ajung jos intreaga, credeam ca nu mai ajungem…Asa ca sunt de acord.
    Schiatul nu e pt oricine. Trebuie sa ii
    respectam pe ceilalti. Fiecare sa stea
    acolo unde ii e nivelul. Sa nu mai fie
    partiile loc de plimbare, de dat cu sania
    sau facut selfie. Eu nu ma aventurez acolo
    unde stiu ca nu fac fata. Nu e destul sa am
    schiuri bune sau sa cred eu ca stau bine
    pe ele…Asa ca sa ii ascultam pe cei care stiu cum sta treaba cu schiatul . Si sa speram in reguli mai stricte pe partie.

    Like

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s