– “Pai si atunci ce facem ? Inchidem industria, va fi totul verde si vom muri de foame…” spune Lucian Mandruta in cadrul unui interviu al carui autor este, realizat cu activistul Alexandru Popescu, cel care a facut greva foamei in decembrie 2013 in Piata Universitatii. Interesant ca interviul (facut in urma cu aproape un an), care contine alte cateva panseuri la fel de profunde, a fost inregistrat si pus pe site. Adica a fost asumat, nu a fost un accident, autorul nu a simtit nevoia sa rectifice ceva, sa se scoata pe sine la montaj, sa se ascunda sub scaunul din studio, sa se calugareasca sau sa intre cu avionul in vreun turn, desi fractura logica enorma s-a auzit in sute de difuzoare pe tot cuprinsul netului si a provocat probabil emisia a multi decibeli tradusa in hohote de ras trist. Care industrie il hraneste pe Mandruta cu produsele ei – in afara de aia alimentara – ramane un mister. Iar industria alimentara, apropo, a devenit de multa vreme, prin produsele procesate, una din cele direct si grav daunatoare sanatatii, aceasta fiind o informatie pe care daca o ignori, fie ai petrecut ultimii 30 de ani in jungla asiatica ascunzandu-te de americani, fie esti banuit de rea-vointa.

De-a lungul anilor am avut pentru fostul meu coleg Lucian Mandruta o oarecare doza de respect, l-am considerat un “baiat bun”, un jurnalist constiincios, cinstit si cu bun simt, pe care doar absenta spontaneitatii l-a facut sa nu ajunga mai departe. Si intotdeauna am avut senzatia ca Mandruta va fi permanent cu noi, de partea buna de fortei. In urma cu cativa ani am auzit niste zvonuri pe care le-am tinut minte, dar numai sub forma de zvonuri, in legatura cu un fel ciudat in care firma lui de productie media si publicitate isi gasea clienti. Apoi a fost si scandalul din viata lui personala adus pe tapet de tabloide, cand pentru prima data m-am gandit ca poate termenul “cinstit” nu il mai caracteriza. Dar nu l-am judecat. In definitiv, in presa toate lucrurile apar, aproape de fiecare data, altfel de cum sunt. Insa recent am auzit o interventie a lui in direct, pe subiectul alegerilor, care continea atata furie si venin incat m-am intrebat unde e echilibrul sau psihic de pilot, absolut necesar si unui formator de opinie.

In fine, interviul pe care l-am vazut zilele trecute, daca nu e un alt accident, ameninta sa puna capat respectului meu pentru profesionistul Lucian Mandruta.

Infipt in scaun, cu bratele incrucisate intr-o atitudine de superioritate si noncomunicare definitive, scuipand printre dinti intrebari si replici scurte punctate de surasuri de sus adresate omului care ii era musafir in studio, Mandruta mi-a dat impresia ca a vrut doar un lucru: sa il desfiinteze pe bietul om si odata cu el, cauza pe care o reprezinta. Total neinteresat de construirea unui dialog, pus pe cearta ca un profesor de gimnaziu frustrat de pedepsele pe care i le aplica acasa nevasta, jurnalistul (care apropo, spune in cadrul interviului ca este FOST jurnalist – dar atunci ce cauta la Gandul ?!) incearca sa acrediteze ideea ca exploatarea gazelor de sist prin metoda fracturarii hidraulice de catre Chevron e o treaba buna si ca activistii care se impotrivesc sunt, daca nu platiti de KGB-FSB, atunci macar atat de prosti incat sa le faca rusilor jocul. Intrebarea “bine, dar de ce iesiti pentru asta si de ce acum, cand Romania are si alte probleme” bla-bla (intrebare deopotriva falsa si stupida dupa parerea mea) pe care o pune orice lucrator media cand vrea sa iti “darame” protestul, a fost prezenta aproape la fiecare zece minute. Iar formularea “de ce v-ati apucat de greva foamei” sau “v-ati lasat” de ea urmarea parca sa duca in derizoriu un gest de protest disperat. Desi lipsit de experienta si parand surprins de atata ostilitate, invitatul a raspuns calm, aproape incercand sa isi mangaie gazda pe cap ca s-o linisteasca. Gazda in schimb ii dadea inainte cu sustinerea non-discutiei incepute, apeland permanent la sugestia ca activistii sunt de partea serviciilor secrete ruse. Intr-un moment Mandruta se repede la beregata invitatului acuzand un act de dezinformare intentionata privitoare la presupusa moarte a unui protestatar din Pungesti. Degetul acuzator al jurnalistului s-a indreptat – justificat, ce-i drept – spre acea minciuna (sau scapare) a partii activistilor, ignorand in schimb pleiada de minciuni de PR cu care de multa vreme corporatiile isi fac zilnic loc in presa, manipuland si jignind cetatenii. Interesant. Pentru o persoana care nu pare sa tina adevarul pe raftul valorilor supreme (cel putin intr-un moment al vietii cei mintiti au fost, conform spuselor lui, chiar membrii propriei familii, deci persoanele cele mai dragi) Mandruta s-a aratat deosebit de scandalizat de acea minciuna.

Atentie, nu vorbesc aici de pozitia dubioasa, usor ignoranta, a jurnalistului cu privire la subiectul fracturarii hidraulice in sine, ci numai despre felul in care a inteles sa il puna la zid pe Alexandru Popescu in stilul inconfundabil al “agenturii” ruse de care vorbea (ironia face ca invitatul, fiind in studio, avea si reflectoare in ochi), reusind insa doar sa para agresiv, partinitor si ridicol.

Pana acum nu am prea scris despre felul in care diverse figuri publice trateaza un subiect sau altul. Si in nici un caz nu as fi scris acest text daca ar fi fost vorba despre vreun caz fara speranta gen alde Antena 3 sau B1. Insa faptul ca vad comportamente de presa deviante la niste oameni pe care ii pretuiam in oarecare masura, care si asa sunt putini, ma face sa cred ca si ei, la fel ca oricine, au uneori nevoie de cate un ghiont, ca sa se trezeasca, sa traga de mansa si sa indrepte aripile.

Revenind la cazul de fata, aplicarea dublului standard il plaseaza pe Lucian in zona ipocriziei. Si daca tot a adus in discutie moartea prin infometare, cred ca repetand comportamentul de la interviul cu Alexandru Popescu, are toate sansele sa moara de foame ca jurnalist, in afara de cazul in care ar vrea sa se intoarca la antenele de unde a plecat ca dispensabil. Poate ca aviator va supravietui, dar nu multa vreme fiindca cu psihicul asta ma indoiesc ca va ajunge mai departe de unde a ajuns Vlaicu.