In afara de situatiile des intalnite prezentate in textul de saptamana trecuta, mai sunt desigur si alte cazuri extreme, acelea in care o zgarietura provoaca o criza de nervi iar o usa infundata, sfarsitul unei relatii de prietenie. Sau acelea cand masina capata personalitate, este sfintita ( am vazut si din alea cu “parinte, da si pe la bujii un pic” ) si parcata numai in curte, chiar daca pentru copiii casei nu mai ramane loc de joaca.
Iar acum vine intrebarea: pai cum altfel ne transportam decat cu masina ? Simplu. Se numeste transport in comun, se numeste bicicleta. Pai da, dar autobuzele in Bucuresti sunt naspa si merg mai incet. Da, fiindca nimeni nu s-a ocupat sa faca o banda pe toate arterele dedicata exclusiv transportului in comun. Pai da, dar primaria … Aici sunt doua aspecte:
Unu – nici un functionar public din Romania nu va face ceva in interes public din proprie initiativa sau fiindca asta ii cere jobul. Pana cand nu i se cere altceva, nu va face decat sa incaseze comisioane pe flori, ronduri, gazon si alte cacaturi. Pe scurt, daca vrem ceva, noi trebuie sa cerem si nu sa asteptam sa ni se dea. Si chestia e ca foarte curand, in ciuda inertiei de secole care zace in noi, va trebui sa cerem fiindca am ajuns sa facem un kilometru jumate in 30 de minute in orele de trafic intens. Este afectat si transportul in afara localitatii. Nu ma refer doar la imensele cozi de pe Valea Prahovei in weekend. Ultima data cand am venit de la Brasov am facut cu masina 2 ore si 5 minute pana pe centura si de acolo pana la mine langa Floreasca, deci in nordul capitalei, inca o ora !!! Asta in timp ce trenurile sunt goale, alea cate au mai ramas. Din nou, nimeni nu a cerut niciodata in Romania sa se modernizeze vreun tronson de cale ferata sau sa se bage bani in trenuri. In schimb, ne platim cu sfintenie RCA-ul, cat o fi el de scump si injuram drumurile nationale pe doua benzi. Tare !
Aspectul doi – constructorii de autoturisme si autoritatile inchid cercul vicios in urmatorul fel: este clar ca industria auto este profitabila ( ca sa iti dai seama cat de profitabila, iti spun ca fabricarea unui VW Golf cu dotari medii a costat fabrica aproximativ 3000 de euro si se vinde cu 15000 ) de aceea indiferent de consecinte ( de mediu, de sanatate a populatiei, etc ), ca orice corporatisti, constructorii auto vor vrea profit – si profit ACUM – pana la epuizarea totala a resurselor de petrol. Marketingul va deveni din ce in mai agresiv, in timp ce noile autoturisme nepoluante si mult mai eficiente vor zace in continuare in stadiu de proiect tot prin sertarele lor. Pe de alta parte, autoritatile, stiind cat de iubita e masina ( impotriva oricarui motiv rational ) nu vor avea niciodata curajul sa ia masuri nepopulare din categoria, sa zicem, a impunerii unei taxe de trecere prin centru, cum e la Londra, sau a maririi impozitului pana acolo incat macar o treime din safiori sa nu si-l mai permita. In schimb, ia de aici ! Guvernul initiaza programul “prima masina” in care se dau bani populatiei sa isi ia masini din categoria alora “ieftine”, sub 14000 de euro. Nu discut aspectul nelegal al masurii, care favorizeaza producatorii unor anumite modele, ci pur si simplu aspectul logic: nu avem drumuri, nu sunt parcari, nu mai ai loc de masini pe nicaieri, orasele sunt poluate ca iadul, dar luati-va masini, fraierilor, sa stati ca viermii pe DN 1 sau pe centura sau pe unde va mai pune necuratul sa conduceti. Fapte bune de politician !
Bun, asta la noi, sa zicem, dar “afara” cum stau lucrurile ? Ia sa vedem. Eu am iesit prima data din tara in 1990 septembrie. Prima tara occidentala, Austria. Primul drum, o autostrada, unde ce sa vezi, primul ambuteiaj, stat in trafic o ora, socializat cu “austriacii”. Astfel a stiut tanarul Vintila inca de atunci ca autostrada nu rezolva nici ea problema transportului cu masina individuala. Unii vor spune “ba da, caci ajungi la destinatie, chiar daca intarzii”. Insa eu cred ca daca pleci de la A spre B fara sa stii cat timp iti ia pana acolo – alo, traim totusi intr-un timp al tehnologiei deci al preciziei – nu ai rezolvat problema transportului.
Dar poate ca intre timp lucrurile s-au rezolvat. Oare ? Recent, prietenii pe care i-am vizitat cu ocazia mentionata mai sus au venit in Romania si intre altele mi-au povestit cum ocazional se duc de la Nurnberg spre Stuttgart unde inchiriaza o cabana. Le zic, a, pai sunt 200 de kilometri, ii faceti in doua ore. Ei, nu avem cum, spune ei, ca la ora aia vinerea se circula greu ca naiba, facem 3 ore si ceva. Legendara AUTOBAHN …
Unul din lucrurile care mi-au displacut profund in America a fost faptul ca viata oamenilor se invarteste in jurul masinii ca unic mod de transport pe distante scurte. Asta la ei inseamna pana in 300 de km sau mai degraba orice distanta care nu poate fi strabatuta cu avionul din cauza ca zborurile nu ar fi profitabile. De aceea daca ai un prieten care locuieste la o ora jumate distanta de condus de tine il vei vedea o data pe luna si asta dupa programari ferme anuntate cu saptamani inainte, aproape ca o nunta. In Los Angeles nu exista practic alternativa la transportul cu masina, s-a dat in folosinta acum putini ani o linie de metrou care strabate orasul de la sud la nord, dar linia e scurta si nu te ajuta decat daca ai zilnic acelasi traseu cu turistii care vor sa marga din downtown la Hollywood. Autobuzele sunt un dezastru. Le vei folosi numai daca obiectivul tau e sa cunosti America dincolo de filme si de stiri, doar atunci mersul cu autobuzul e obligatoriu fiindca acesta este mijlocul de transport al saracilor ( au si ei destui ). Aici nu exista corectitudine politica dar nici ipocrizie, aici viata nu rasfata pe nimeni. Dar daca te bazezi pe autobuz ca mijloc de transport, “forget about it !” vorba lui Donnie Brasco in film. Vin rar ( ba mi s-a intamplat chiar sa nu vina deloc ) merg foarte incet si sunt foarte murdare. Am facut cu autobuzul in aproape 3 ore un drum care cu taxiul mi-a luat 20 de minute si cu bicicleta 50.
Poate ca e firesc sa te intrebi de ce intr-o tara ca aia, intr-un oras ca ala, nu exista sute de statii de metrou in niste vremuri in care circula un tren magnetic superrapid intre Beijing si Kazahstan ?! Simplu, in anii ’20-’30 constructorii auto au facut lobby puternic pe langa primarie sa inchida lucrarile la noul metrou ( a carui retea de tuneluri poate fi vazuta in ziua de azi doar la Discovery ) pentru ca ei sa isi poata vinde masinile. Iar modelul e valabil pana in ziua de azi pe tot teritoriul Statelor Unite. In afara de New York unde metroul se foloseste ca mijloc de transport alternativ numai fiindca nu ai efectiv unde sa circuli si mai ales sa iti parchezi masina, eu nu stiu oras american cu retea de metrou capabila.
Si ca sa inchei intreaga argumentatie, da aveti dreptate, exista situatii cand ai nevoie de masina, fie ca il duci pe ala micu la medic fie ca trebuie sa transporti nu stiu ce rahaturi de marime medie desigur de la socri la tara sau invers. Iti mai trebuie daca vrei sa faci niste excursii in concediu sau alte excursii in weekend uri. Nu vad insa de ce atunci nu poti inchiria o masina sau de ce nu o poti folosi pe prietenilor care si asa sta in garaj. Functioneaza, va spun, ambele variante, si sunt mult mai ieftine. Sigur, daca ai un job care presupune cate 50 de km facuti pe zi in oras sau/si a avea la tine diverse sample-uri sau alte materiale prea grele sau voluminoase pentru a fi luate pe bicla, e altceva. Dar cati se pot lauda ca au ghinionul unui asemenea job ? In schimb argumentul cu “ajung la serviciu transpirat” nu prea tine. Corporatistii occidentali au rezolvat problema asta de mult. De exemplu, un prieten care lucreaza in Montreal la agentia de advertising care are contul mondial Adidas imi povesteste cum cei mai mari in grad doi directori ai agentiei vin chiar si la intalnirile oficiale cu clientii direct de pe bicicleta daca nu au apucat sa faca un dus inainte la baia de la birou. Si nu se stramba nimeni. Ba au si o competitie: care din ei merge cu bicla cat mai mult pe masura ce sezonul rece inainteaza …si nu e nevoie sa va spun ce toamne sau ierni sunt in Canada.
Studiile recent facute asupra obiceielor de trait la asa zisa generatie Y arata ca astia micii prefera sa locuiasca in zone in care te poti transporta pe jos sau cu bicla si sa nu isi ia masina decat de la inchirieri, prieteni sau firme care au masini de share-uit, gen ZIP-car. Numai 30 la suta din ei isi doresc masina proprie. Deci vestile sunt bune pe viitor, problema e ce facem acum ? Stiu, e greu sa te gandesti in fiecare zi, in momentul in care rasucesti cheia in contact, ca ii rapesti fiului sau nepotului tau sansa la aer curat si la un trai normal. Ca sa nu mai vorbim de bietele generatii nenascute. Cert e ca incepand de la cea mai frumoasa parcare a tarii, orasul Brasov si pana la Los Angeles, am vazut cum oamenii sunt invinsi de masini. E timpul sa ne luam orasele inapoi. Acum.