“Ca artista mi-am propus in viata o anumita tinuta morala iar in cazul de fata unde sunt binele si raul este foarte clar. Niste oameni in suferinta mi-au cerut ajutorul si li-l voi acorda. Sustin atat de indarjit cauza palestiniana tocmai fiindca sunt evreica si pretuiesc virtutile religiei noastre iar pe de alta parte nu pot sa nu ma gandesc la suferintele propriului meu popor. Cu ocazia vizitei in Palestina am vazut exact cum sunt tratati palestinienii de catre fortele israeliene. Lipsa lor de omenie ma dezgusta, nu vreau, pentru ca sunt evreica, sa fiu in vreun fel asimilata unui asemenea tip de comportament. Acum imi dau seama ca am fost mintiti cu totii timp de multi ani in legatura cu politica de baza a statului evreu.”

Miriam Margolyes ( actrita, Harry Potter, Romeo and Juliet etc.)

Iata o declaratie care imi sustine intr-un punct argumentatia scrisa intr-un text cu ocazia atentatului Charlie. (https://mrvintila.wordpress.com/2015/01/11/citeste-si-da-mai-departe-in-fratele-tau-musulman/)

Pentru mine e clar ca guvernul statului Israel duce mai departe in secolul 21 politica bantustanelor consacrata de Africa de Sud de-a lungul anilor de apartheid.

Dar cred ca e important sa vedem ca bastionul militar Israel si bastionul militar Turcia au acelasi stapan care cu ajutorul lor, inclina balanta Orientului Mijlociu in asa fel incat teava cu petrol sa curga, fara gres, la el in curte. Vorbesc desigur, de Statele Unite. Iar noi astia de dincoace de lac, nu ar trebui sa scapam din vedere faptul ca si Europa a fost (prin colonizatori) si este (prin capitalismul democrat) parte din tratamentul general aplicat de albi (mai ales de anglo-saxoni), tuturor nealbilor. Din care, ce sa vezi, o mare parte se nimereste sa fie musulmani.

Poveste 1: un algerian imi zicea acum vreo doua saptamani cum zeci de mii de compatrioti ai lui veniti in anii ‘60 in Franta au fost angajati la diverse uzine, intre care cunoscutele Renault, Peugeot etc. cu salarii si drepturi mai mici decat muncitorii francezi “rasfatati” care luptau prin sindicatele lor socialiste pentru lefuri mai mari si diverse alte drepturi. Banii erau atat de putini incat algerienii stateau cate zece intr-un apartament. Pe deasupra, sigur ca francezii i-au urat pe aia mici ca le-au luat joburile, dar algerienii ce sa faca ? Voiau si ei un trai normal. Insa nici acum la a doua sau la a treia generatie islamicii (nu doar ei) din fostele colonii nu sunt recunoscuti in vest ca cetateni de mana intai desi nu mai au aproape nimic in comun cu tara de unde au venit parintii sau bunicii lor.

Poveste doi: luna trecuta, o discutie cu doua eleve de 17 ani din State, una de origine romana, cealalta, evreica cu tatal emigrat din Israel. Desi prima dintre ele a avut de curand un “boyfriend” musulman nepracticant si stau in Los Angeles, deci in mijlocul melting –potului, ambele faceau spume la gura cand vorbeau de atentatul Charlie, zicand ca islamicii sunt cu totii niste ticalosi. Ca au vazut ele la televizor. Ma gandeam ca ar fi trebuit sa fie de fata alde Murdock sau ceva redactori sefi de pe la network-uri sa vada rezultatul produselor lor media. Ce se mai bucura politicienii cand se mai naste cate o generatie lobotomizata cu ajutorul televiziunilor, copii din astia care inghit totul pe nemestecate. Cand le-am spus de Gaza au zis ca asa le trebuie arabilor, ca sunt toti la fel. N-au stiut sa imi explice, daca sunt niste nenorociti cu totii, cum de atentatorii de la Paris erau musulmani si politistul impuscat la datorie tot musulman, dar …

Ideea e ca pentru relatiile de cacat pe care diverse popoare le au unele cu celelalte sau pe care diversi cetateni de etnii/religii/rase diferite din sanul aceluiasi popor le au intre ei, trebuie sa fim “recunoscatori” unor oameni de cacat (majoritatea) care formeaza de sute de ani guvernele noastre corupte. Din greseala in greseala spre victoria finala. Ave moi !