Carabusi iesind dintre firele de iarba si inaltandu-se spre streasina cladirii fostei oranjerii din resedinta de vara a baronului Brukenthal. Prima seara calda de mai. Dansatori veniti din toata tara la Transilvania Tango Experience, grupati in jurul unor mese incarcate cu pahare de vin pe terasa cu pietris. Si multe multe tigari aprinse. Prietena mea, fumatoare din categoria celor care lupta din toate puterile impotriva fumatului pasiv, deschide discutia despre subiect. Opozitie. Opozitie decisa. Argumentul – acelasi pe care il aud de cinci saptamani de cand ne-am grupat in Coalitia Romania Respira: dreptul fumatorului de a se simti in deplin confort. Sa avem si noi locuri in care sa putem fuma. Nefumatorii pot sa nu intre daca nu vor.

Am combatut in ultima luna de atat de multe ori si din atatea pozitii acest fals argument incat aseara am renuntat sa le mai explic oamenilor inca o data ca:

1. dreptul social la confort inceteaza in momentul in care gestul care iti aduce tie confortul ii afecteaza celui de langa tine sanatatea (sau pur si simplu daca doar il deranjeaza), ca
2. dreptul la sanatate al unei persoane este garantat din perspectiva statului prin Constitutie, si
3. ca tot prin lege i se garanteaza nefumatorului si dreptul de a intra in oricare local in care intra si un fumator daca acel local functioneaza dupa legislatia in vigoare referitoare la alimentatia si la sanatatea publica (si ele asa functioneaza) si in fine, ca
4. impartirea localurilor in sectiuni sau in “pentru fumatori” si pentru “ne” este cum am spus mai sus, nelegala, absurda (fiindca nimeni nu face parte dintr-un grup sau dintr-o familie formata exclusiv din fumatori), ar insemna pentru patroni un dublu standard si in plus nu a functionat in nici o tara unde a fost aplicata – la noi nu functioneaza deja de 7 ani !

Aceste argumente nu sunt de dezbatut, ele sunt realitati, sunt premise.

Nu imi amintesc de cate ori am iesit sa fumez afara daca acest lucru mi se cerea. Prietenii mei salvamontisti de la formatia Rasnov stiu ca nici furtuna nu ma tinea in cabana daca voiam sa fumez. Nu vad ce ii impiedica pe altii sa faca la fel cand intr-un spatiu inchis nu se fumeaza. Mai ales ca nu de multe ori te intalnesti cu temperaturi de -15 grade in fata restaurantului sau clubului. Si apoi, sunt zeci de milioane de fumatori in toata lumea care fac la fel, nu e ca si cand vom fi deschizatori de drum in ale respectului fata de sanatatea celorlalti.

La dezbaterea de luni de la Parlament, profesorul Mihaltan de la Institutul Marius Nasta a spus ca el ii trateaza pe fumatori si de aceea nu isi permite luxul de a le spune pur si simplu sa fumeze in alta parte, unde nu silesc alte persoane sa fumeze pasiv. Eu in schimb le pot spune ca dreptul lor de a fuma va ramane odata cu noua lege, neatins, doar ca nu li se va mai permite sa fumeze acolo unde alte persoane vor fi afectate. Daca ei ar face-o din proprie initiativa nu ar mai fi nevoie de o lege. Dar dupa cum s-a constatat, peste tot, din Noua Zeelanda in Canada, trecand prin Europa de Vest, Rusia si Argentina, a fost nevoie de o lege.

Dragi fumatori care va opuneti acestei legi, noi nu suntem un grup pornit sa va izoleze, ci doar va atragem atentia ca, in numele respectului pentru noi ceilalti (care pe deasupra suntem si mai multi), e vremea sa va asumati consecintele sociale ale obiceiului vostru. Nu va pune nimeni la zid, iar actiunile noastre de sprijinire a noii legi nu sunt un deget acuzator ci mai degraba un strigat de ajutor. Ajutati-ne sa respiram aerul nepoluat la care avem dreptul. Pentru voi e poate un mic disconfort, pentru noi e in joc un lucru esential: sanatatea. Sau (de la Exarhu cetire), LIBERTÉ, EGALITÉ, SÃNÃTA-TÉ !