In cel mai recent editorial, intitulat “Daca nu se schimba, capitalismul ne va infometa”,http://www.forbes.com/sites/drewhansen/2016/02/09/unless-it-changes-capitalism-will-starve-humanity-by-2050/#67f7e97a4a36, Forbes, institutie simbol a sistemului, pare sa plece capul intr-un act de recunoastere rusinata a esecului capitalismului de corporatie, cu sugestia de a se reveni la variante mai prietenoase. Se dau cifre zguduitoare legate de ranile permanente pe care disparitia capitalismului mic, de proximitate, si inflorirea fara masura a corporatiei listate le-au facut oamenilor si mediului: 6 milioane de hectare de padure taiata pe an incepand din 2000 incoace, 15% saraci in cea mai bogata economie a lumii (SUA) etc. Pe langa prezenta insolita in text a termenului “cooperative”, se exemplifica cum unele companii mici pot trece de la sistemul piramidal de management (de tip dictatorial), la un sistem in care puterea de decizie si actiunile sa fie imprastiate cam pe la toti angajatii. Care ar avea si puterea de a-si alege singuri managementul (Mondragon).
Suna cel putin interesant, dar, asa cum spune si autorul editorialului, sunt pasi mici. Fiindca cine are indrazneala macar de a sugera unui gigant ca Shell, de pilda, sa treaca de maine la improprietarirea cu actiuni a celor 100.000 de angajati si dupa ce criterii ar face-o ? Doar nu vorbim de Ion Iliescu si metoda MEBO.
70 la suta din actiunile de la bursa tranzactionate in toata lumea, spune tot Forbes, apartin in prezent fondurilor de investitii, ceea ce reprezinta un pas in plus spre abstractizarea ideii de companie. Cine mai stie cine pentru cine lucreaza si cui ii mai pasa de cel care lucreaza pentru el ? Cum poate sa il intereseze pe fondul de investitii soarta mediului, care e non-uman, deci nu poate sa il tarasca prin trebunale !? Banutzu’ sa se arate, si atat.
Concluzia pe care o trag eu e ca editorialistul de la Forbes isi pune speranta in start-up-uri dar probabil si in ideea ca ele sa ramana mici cat mai mult timp. Fiindca intr-o economie care favorizeza excesiv persoanele juridice in detrimentul celor fizice si al bunastarii acestora din urma, cum e cea americana, e perfect posibil ca startup-ul sa se dea de trei ori peste cap si sa se faca “public” relativ repede, adica sa devina Apple sau Microsoft inca pe timpul mandatului fondatorilor. Iar ce urmeaza s-a vazut in 2008. Culmea a reprezentat-o impertinenta bancilor de a santaja statul american pentru o mica rascumparare de sapte-opt sute de miliarde, bonusuri incluse, si desigur, impertinenta administratiei americane de a le-o acorda, in ciuda opozitiei a peste 80 la suta din americani.
Vestea proasta pentru noi e ca asta se intampla in SUA, in vreme ce noi suntem inca la nivelul la care a rosti macar cuvantul “cooperativa” starneste etichetarea emitentului termenului drept “comunist”. Capitalismul e o chestie de necontestat, cum e ceafa cu cartofi prajiti, bemveu’ sau autostrada.
Intr-un fel e firesc. Dupa zeci de ani in care a cascat gura la produsele din magazinele pe valuta ale lui Ceausescu e greu sa anunti poporul ca consumul excesiv (de orice) dauneaza grav sanatatii (tuturor) si ca se recomanda regandirea capitalismului, care ar trebui sa arate cel putin ca in teorie sau ca in Suedia. In plus, daca afla ca nici capitalismul nu e tocmai bun, omul (si mai ales romanul) ramas fara un sistem in care sa se balaceasca, deci fara tatuc, isi poate pierde usor dezechilibrul psihic.
Vestea si mai proasta e ca marile corporatii stiu acest lucru si alimenteaza, (printr-o mass media in general ignoranta) piata fortei de munca din Romania cu mitul capitalist aducator de bunastare. Macar asta nu e o minciuna, doar ca nu se spune cine e beneficiarul bunastarii.
Cat priveste partea cu startup-urile, aici capitalismu’ dambovitean nu simte nici un fel de amenintare. Numai antreprenorii romani, patroni de SRL-uri cu peste 500 de taxe pe cap, stiu de cate ori si-au dorit, la capatul cate unui weekend muncit non-stop, sa fi fost angajati la stat sau macar intr-o corporatie cu program 9-17. Sa simta binefacerile capitalismului mult visat si mult vandut fraierilor, nu pe ale unui sclavagism impus de un stat corupt celor care au indrazneala sa isi ia soarta in propriile maini.
Antreprenori din toate tarile, urniti-va-ti !