De patru ani de cand merg la proteste tanjesc dupa infiintarea unei tribune unde sa vorbeasca cine vrea, ca pe vremea Pietii Universitatii din 1990. Desi balconul era un element dominator, fie si numai din punct de vedere fizic, si desi un triaj avea loc totusi, se pare ca in general cei care au ajuns acolo au avut intr-adevar ceva de spus. E adevarat ca marii intelectuali ai tarii care ar fi vorbit la o tribuna ca asta au cam facut burti, fie fizice, fie morale, deci niste spiciuri profi ar lipsi. Dar in general in orice adunare se simte nevoia canalizarii energiei spre sau de catre un vorbitor, asa ca alaltaieri s-a adus in PU o scena. Cel care a adus-o, Teodor Maries, ar fi promis initial ca nu va urca pe scena, totusi in momentul cand scena a fost instalata, dumnealui a urcat si a anuntat ca scena este adusa prin intermediul Nasul TV si este acolo pentru ca liderii pietei (wtf!?) sa poata vorbi. O greseala care a declansat niste huiduieli monumentale, mai ales din partea galeriilor. In mod legitim oamenii s-au simtit amenintati nu doar de prezenta intruziva, fie ea si indirecta, a unei institutii media in spatele protestului, dar si de ideea ca o scena profesionala nu a putut fi adusa decat cu niste cheltuieli care reclamau intrebarea “cine a platit pentru asta ?” Noi astia de aici, nu numai ca nu avem bani de inchiriat instalatii, dar chiar si folosirea unei portavoci de 1000 de lei ridica sprancene. Huiduielile nu au incetat decat peste 15 minute, cand plafonul scenei a fost coborat iar luminile, stinse. Pe de alta parte, alti protestatari vorbeau intre ei contestand reactia galeriilor si argumentand ca intr-adevar niste persoane ar trebui sa se adreseze pietei de la o tribuna, caci “nu poti sa sari si sa scandezi aceleasi lozinci din doua versuri la nesfarsit”. Sunt de acord si cu asta. Vorba lui varu-meu:”dupa patru zile nici nu stii ce sa mai strigi.”

Tot alaltaieri a avut loc acea intalnire la Cotroceni, care a actionat ca un cutit cu care presedintele a intepat abil anvelopele protestului, lasandu-l pe jante. Toate avertismentele catre cei convocati de a nu se duce caci vor discredita protestul au ramas fara raspuns, ei fiind croiti sa ii spuna in fata lui Iohannis, fara ocolisuri “la televizor pareti mai inalt”. Sau alte cuvinte esentiale pentru situatia data, gen “stiti, eu de fapt nu reprezint piata, ci propriul meu ONG”, de altfel agreat de baietii care i-au sunat etc. Este greu sa gasesti intalnirii alt scop decat acela evident, de dezamorsare a bombei PU, care in ciuda demisiei guvernului, statea sa explodeze.

In felul acesta am ajuns in numai patru zile de la 30 de mii la 3 mii de oameni in piata, ceea ce probabil ca le-a mai adus inima la loc politicienilor care se pregateau unii de debarcare, altii de imbarcare.

Contextul actual arata asa: 43 de morti si mai urmeaza, focul de la Colectiv numai la opt zile distanta, scandal urias fiindca autoritatile din domeniul medical incearca sa acopere esecul intregului sistem plus probabil niste serioase urme de coruptie cu pretul vietii victimelor, iar datele preliminare ale anchetei indica o coruptie generalizata in intreaga ramura a administratiei care se ocupa cu autorizarea si controlul functionarii spatiilor publice. Au fost publicate cifre de speriat, de exemplu numai 7% dintre scolile romanesti au autorizatie ISU (!!!), conform unei declaratii a premierului interimar. In conditiile astea trebuie sa fii alcatuit dintr-un material special – eventual ignifug – ca sa renunti la sansa atat de rara a unei schimbari din temelii a sistemului, si sa te aciuezi la caldurica langa promisiunea unui linistitor guvern de tehnocrati care sa te scoata in primavara unor alegeri tot dintre aia (pe modelul detinutilor care se bucura ca isi schimba hainele … intre ei). Mi se pare ca in sfarsit se poate spune ca “ne meritam soarta” din cauza unei lipse acute si cronice a memoriei si a unei inactiuni sau a unei akrasii (slabiciune a vointei) vecine cu nesimtirea. Intrebarea cea mai comuna e aceeasi: ”Si crezi ca se rezolva daca iesi la protest ?” Poate ca nu, dar daca nu iesi, SIGUR nu va face nimeni nimic.

In ciuda atmosferei molatece din ultimele doua seri, eu sper totusi ca PU se va reactiva incepand chiar de azi. Victimele focului, murind una cate una, ne reamintesc in fiecare clipa de ce trebuie sa iesim in piata iar si iar.

Cica un evreu e indrumat de rabin sa se impace neconditionat cu fratele sau cerandu-i acestuia iertare. Rabinul nu accepta nici o alta varianta, dar evreului tot nu ii venea sa se duca la frate-su sa il roage sa il ierte. In cele din urma, dupa o noapte nedormita apare la usa la frate-sau si suna. Frate-sau iese, iar evreul spune: “- Buna dimineata, aici sta familia Bershkowitz ?” Frate-sau, contrariat, zice: “Nuuu…” La care evreul: “A, ma iertati.”

La fel ca la personajul bancului exista la unele “marimi” (sau … “enormitati”), ciocoi ai democratiei capitaliste, o golaneala a retoricii, pe care o folosesc, dupa chipul si asemanarea lor. Iata exemplul fostului premier roman: “Sper ca depunerea mandatului meu sa satisfaca asteptarile strazii” si sa “revenim cat mai rapid la ratiune si la solutii rationale”. Cu alte cuvinte, tu, pe care o mare nenorocire te-a scos in strada si protestezi fata de un milion de alte nenorociri, esti, in viziunea lui Tonta, DECAT un bou carele vei reveni la “ratiune” cand vei intra dracu’ inapoi in casa, vei relua circuitul “birou-televizor-pat” si te vei supune fara cracnire unei oranduiri corupte al carui exponent la varf este el, fostul presh-wannabe. Asta este mesajul lui de plagiator dovedit, de anchetat penal si de mincinos patentat, catre tine, cu ocazia demisiei lui retarde. In sensul de tarzie, desigur. In paranteza fie spus, nu la fel de retarda ca demisia lui Gabriel O., caruia parea ca i s-au lipit izmenele de scaunul de ministru. Chemarea lui Ponta la ratiune nu e, totusi, aruncata in gol. Fiindca tocmai somnul acesteia, prelungit inca de la Goya incoace,  i-a fatat pe cei ca el, avocatei de tip smecheras descurcaret, care dupa o joaca nesperat de lunga de-a politica, lasa, inainte sa o stearga definitiv din istorie, o urma de cacat finala pe faianta gazdelor. Marca lor. Masura potentei lor morale si de comprehensiune a contextului. Daciana are doi copii: unul are patruzeci si doi de ani si inca se joaca de-a Micky Mouse. Duuh !

Din aceeasi categorie face parte Daniel, CEO la BOR SRL, dar la un alt nivel. Daca joaca lui Tonta i-a surprins doar pe oamenii de bun simt care asteptau ca macar in al paispelea ceas fostul premier sa arate ca a priceput finalmente gravitatea situatiei, artificiile de limba ale administratorului BOR, care ar trebui sa fie indrumatorul spiritual al unei societati din ce in ce mai putin secularizate (odihneasca in pace domnul Cuza!) frizeaza, prin agresivitatea lor pasiva, un narcisism aproape bolnavicios. “Ne cerem iertare daca unele cuvinte ale noastre au fost insuficient de lamuritoare sau rastalmacite.” Cat jeg poti aduna sub sutana, Inaltpreaaroganta Ta, ca sa pretinzi ca prin aceasta declaratie iti ceri iertare fata de niste amarati care te-au intrebat de ce nu ai venit sa te rogi pentru ei cand aveau nevoie !? Declaratie, de altfel, preluata de presa grabita sub forma preanefericita “Patriarhul isi cere iertare”. Ba Danutz, ca sa vorbesc pe intelesul tau de valutist, uite care e treaba: auzisi tu de unu’ Matei care scrise o Evanghelie ? (Evanghelie, ba, nu Vanghelie !) Ia auzi acia ce spune Matei ala: “Si cine e cel mai mare intre voi va fi slujitorul vostru”. Sau poate asta iti suna mai familiar, citez din memorie: “Mai degraba intra un Mercedes prin urechile acului decat un om bogat in rai …“ Sau asa ceva.

Din pacate pentru noi, Gabriel, Viorel si Daniel, autori ai adevaratelor cimilituri ale iertarii, sunt produsul aceleiasi societati, una care impune folosirea ca instrument de baza de catre individ a exceptionalismului personal, caruia i se mai spune si dublu standard. Ce li se aplica altora mie nu mi se aplica. Iertare sa isi ceara civilii. Eu sunt altceva.

De aici tifla si aroganta pana la plasele in discursul livrat la nivel de sef de guvern si sef de biserica. De ce altora nu li se intampla ? Ghinion.

In urma apelului meu catre presa nu s-a intamplat, evident, nimic, dar nu imi pare rau ca l-am facut, el fiind in acord cu gandurile multor compatrioti.

De cinci zile presa se mataie, ofteaza, jeleste, in manifestari care nu au nimic de face nici cu mila si nici cu respectul fata de durere ci mai degraba cu un bocet platit, procedeu des intalnit la tara si care are acelasi rol: de entertainment, audienta si barfa. Cei care nu se lamenteaza acuza, si uite asa au mai facut rost de un dezastru aducator de rating. Desi sunt puternic afectat (din momentul aflarii vestii imi amintesc de tragedie la fiecare cateva secunde si imi imaginez prin ce au trecut bietii oameni aflati acolo), am luat relatarile despre eveniment in doze mici, aproape numai de pe online, treaba mai usoara daca de un an si jumate nu am televizor. Cand am dat de televizor mi s-a confirmat ceea ce aflasem despre mine de cativa ani: ca nu mai stiu sa ma uit la stiri fiindca ele se desfasoara pe cel putin trei ecrane simultan, cu doua burtiere incarcate de rezultate din divizia a doua la fotbal. Ma rog, am adunat totusi o seama de aberatii pe care le consider cele mai grave din cele pe care le-am intalnit si vi le redau aici:

– Reporter TV catre cardinalul Robu: “Ce i-ati spus lui D-zeu cand ati ingenunchiat ?”

– Un intelept de pe un site ortodox:”Pai cum, vor spune unii, cum sa ii pomenim daca nu stim ca au credinta in Dumnezeu…. Da, atât de „nebună” e iubirea Lui (Dumnezeu) încât, cu siguranță, îi cuprinde și pe rockerii din Colectiv”- condescedenta nu e iubire, ortodoxu’ tatii !

– Ministrul Sanatatii Banicioiu (despre sectia de arsi de 8,5 mil. de euro inaugurata de el acum sapte luni – facuta prin participarea la licitatie a unei singure firme, a unui prieten al lui Oprescu – dar care nu are personal si nu a functionat nici o zi): “Sectia este IN STARE A FI functionala”.

– Primarul sectorului 4: “Nu am nimic sa imi reprosez.”

– Prietena a doua fete ucise de flacari care a oferit pentru Realitatea TV un necrolog “super”: “erau persoane super, ne intelegeam superbine, ieseam in fiecare zi impreuna, erau superdragute …”

– Daniel, CEO la BOR SRL: “Nu invatati voi biserica ce rol are ea …”

Sigur ca nu doar fatucile sau baietii de pe teren sau din studiourile tv-urilor de stiri, din care majoritatea nu sunt in stare sa lege doua propozitii coerente, au comis-o, ci chiar si jurnalisti considerati seriosi – de exemplu o discutie la care participau Tolontan si Moise a luat-o pe aratura ajungand la “cine organizeaza baluri ale bobocilor in licee”. Pe bune ? Da. Pentru ca atunci cand se vorbeste mult e foarte greu sa mentii linia fina care delimiteaza banalul de esential, sau in cazul nostru discursul cotidian de cel de doliu national.

Cand faceam apel catre presa sa se abtina de la multe ore de tratat subiectul ma gandeam mai ales la doua aspecte: unul, ca in momentul in care se vorbeste foarte mult, este inevitabil sa se spuna si multe prostii, in special amanunte care arunca in derizoriu durerea oamenilor implicati direct in groaznicul eveniment, si al doilea, ca mintea umana suporta doar o anumita cantitate de informatie legata de un subiect si cu cat mai intensa e tocarea marunta a incendiului, cu atat subiectul va muri mai repede. Strict din punctul de vedere al mintii umane si al capacitatii ei innascute de a uita pentru a merge mai departe, acesta e un proces normal. Si fiindca cred ca de data asta nu mai avem voie sa uitam, sa trecem peste, sa musamalizam sau sa stingem, a insista pe toate amanuntele comune nelegate sau chiar legate de incendiul din club nu este benefic. Dimpotriva, fiindca abia acum incepe suferinta pentru cei ce au pierdut pe cineva sau pentru cei care vor supravietui (recuperarea cu arsuri este un iad), avem datoria sa mentinem flacara furiei care sa ne permita schimbari radicale.

Pentru ca nu e cinstit ca in focul de la Colectiv sa fi fost prinsi doar nevinovati, el trebuie sa ii arda si pe cei responsabili, de la patroni la primar, inspectori, ministri. Altfel, nevinovatii vor fi devenit inca un sir de victime in zadar. Insa acesta e doar primul pas. Nu ar fi cinstit sa uitam nici responsabilitatea fiecaruia dintre noi si sa ne amintim ca inainte sa cerem altora sa respecte regulile, suntem datori sa le respectam noi insine. Fiindca schimbarea incepe cu tine si cu mine si cu cei 30 000 de oameni din Bucuresti care au cerut aseara schimbarea asumandu-si-o intai pe cea proprie. Fiindca asa cum spun versurile piesei “The Day We Die” a trupei Goodbye To Gravity, pe care nimeni (nici eu) nu a avut curiozitatea sa le citeasca: “We’re not numbers, we’re free, we’re so alive /And the day we give in is the day we die.”

(“Nu suntem numere, ci liberi si-atat de vii / Iar ziua cand cedam e ziua cand vom muri.”)

Acum vreo trei saptamani, la Europa FM, o emisiune in care se dezbatea cazul VW. Cristian Tudor Popescu acuza si Vlad Petreanu apara (asta e conventia emisiunii) mizeria de acum cunoscuta si mult discutata in ultima vreme (prea putin totusi, dupa parerea mea).

Coincidenta sau mai degraba nu, acea emisiunea a fost prima in care am auzit in media oficiala, la un post de radio important, ca se vorbea deschis despre corporatie ca despre o institutie cu potential distructiv pentru societate (chestiune concretizata deja in prea multe cazuri), in opozitie cu imaginea care ne e vanduta de 25 de ani, conform careia investitorii sunt viata tarii si trebuie tratati ca atare.

“Noi traim acum iesirea din iluzie” a spus CTP – evident, din iluzia ca institutiile occidentale, de stat sau private, sunt mai morale decat ale noastre in raport cu societatea. Am retinut si o citare – semnificativa – a unui disident est-german, care spunea ca dupa 1990 a constatat cu amaraciune ca in vreme ce comunistii minteau gros in legatura cu societatea socialista, in legatura cu cea capitalista ei spuneau adevarul.

Pana aici, totul a fost minunat la emisiune, chiar peste asteptari. Problema a inceput cand ascultatorii au prins a intra pe rand in direct spre a-si expune, neingradit, parerea in legatura cu subiectul. Timp de o ora, pe diverse tonuri, invocand diverse scuze, de la faptul ca romanii ar fi niste cumparatori inconstienti, care oricum nu tin seama la achizitie de noxele masinii, pana la abordarea de tip fatalist “si ce sa facem acum, ca doar VW da de lucru la milioane de oameni”, ascultatorii care au intrat in direct au luat apararea (!) fabricantului de masini, ajungand la concluzia ca merge si asa … si ca minciuna VW nu e chiar asa grava. Nu au spus ca lucrurile se vor rezolva de la sine sau cu ajutorul neprecupetit al sfintei Parascheva, dar asta era atmosfera generala.

Interesant, deschizand subiectul mai tarziu in aceeasi zi cu diversi cunoscuti, am constatat ca pozitia lor era aceeasi cu a ascultatorilor. Nici macar unul nu a spus ca ceea ce a facut VW este o monstruozitate, o crima – ceea ce fara indoiala, este – lasand la o parte ca a incalcat, mintind, legile unei tari in care este musafir, si ca merita pedepse teribile sub forma unor amenzi uriase sau chiar o interdictie temporara pe piata. Nu am auzit nici un posesor de VW din lotul ucigas care sa spuna ca va da compania in judecata. Nemaivorbind de faptul ca stapanii acelor masini au platit o taxa de mediu la o anumita valoare, ea urmand sa creasca acum semnificativ, odata cu nivelul real al noxelor. Cineva va trebui sa plateasca diferenta. Nu cumva ar fi corect ca fabricantul sa plateasca aceasta diferenta in numele tuturor clientilor sai ? E de urmarit ce se va intampla.

Deci – traim noi oare cu adevarat, cum spunea CTP, iesirea din iluzie ? Sau ne lasam in continuare leganati de visele frumoase in care corporatia exista exclusiv ca sa impartaseasca bunastare (cu lingurita, desigur, si doar atat cat face profit maxim) milioanelor de amarati dintr-o tara sau alta ? Fiindca mie, raspunsurile ascultatorilor acelora, dar si cele ale cunoscutilor mei, mi-au dat sentimentul ca in plan civic suntem inca la stadiul de amoeba. Ne purtam ca un individ care ar baga de seama ca i se pune sistematic arsenic in ciorba, dar nu ar face nimic sa opreasca otravirea fiindca descopera ca otravitorul ii este angajator. Deci daca il dovedeste, e foarte nasol ! Isi pierde jobul. Si vorba aia, mai bine mort decat sa plece dintr-o slujba sigura, la corporatie…

Update

In atentia iubitorilor de VW, de masini in general si a tuturor cetatenilor dispusi sa treaca cu vederea minciunile cu consecinte letale ale corporatiilor: VW a recunoscut acum o saptamana ca a “tunat” si primul lot Euro 6 in stilul “model la test – ucigas pe drum”. Pe cand aceeasi pacaleala la testul de impact frontal 45%?

Sa mananci carne constitutie cel putin participare la crima fiindca:

• De vreo 60-70 de ani animalele sunt crescute in ferme ale groazei unde traiesc chinuit si sunt ucise in abatoare ale groazei unde mor chinuit.
• Pentru a produce carne (mai ales de vita) este necesar un consum energetic si de apa urias, carnea fiind proteina produsa cu cele mai mari costuri. Ea este atat de ieftina in zilele noastre fiindca pe de o parte, cantitatea produsa e uriasa iar costurile reduse la minimum ceea ce duce la viata aia chinuita din ferme, si pe de alta parte, “externalizarea costurilor” care e posibila din cauza globalizarii industriei alimentare. (exemplu: in Brazilia se taie padurea amazoniana, in locul ei se cultiva soia cu care se hraneste vaca din State care aterizeaza in farfuria chinezului). Pe vremuri costul carnii era mult mai mare de aceea foarte putina lume si-o permitea, de foarte putine ori pe luna, inclusiv in tarile europene bogate.
• Gazele emise de industria zootehnica sunt unica cea mai mare sursa de gaze de sera – 18 % – contribuind deci cel mai mult la incalzirea globala, in conditiile in care omul poate sa traiasca foarte bine (chiar mai sanatos) si fara carne.

Nu sunt argumente in favoarea consumului de carne urmatoarele afirmatii:

• Si plantele sufera cand le tai. Daca poti compara o oaie cu un mar atunci poate …
• Si plantele contin chimicale. Desi ele contin chimicale, asta nu are nici o legatura cu consumul de carne, la care daca renunti elimini o sursa mult mai serioasa de boala.
• Oricum consumul de carne e cea mai mica problema cand pe planeta sunt atatea razboaie. Daca pot sa scap niste fiinte de suferinta o fac fiindca imi sta in puteri, nu omor si eu fiindca oricum mor alte fiinte pe care nu imi sta in puteri sa le scap.
• Omul a mancat dintotdeauna carne. Faptul ca ai mostenit o stare de fapt nu inseamna ca nu vei voi sa o schimbi daca ea se dovedeste daunatoare in orice fel. Ce idee, becul electric, cand mii de ani ne-am descurcat perfect cu opaitul…
• Ma deranjeaza atitudinea vegetarienilor, care se cred superiori. Chiar daca asta ar fi un fenomen, in ce fel te poate face sa continui sa mananci carne daca stii ca e rau ? Doar ca sa le faci in ciuda vegetarienilor ?

In fine, nu sunt valabile cele doua intrebari eterne care urmaresc sa devieze discutiile despre consumul de carne:

• Ia spune – de cand esti tu vegetarian ? De parca cineva ar avea nevoie de o experienta de cel putin trei-patru ani, sau stiu eu, zece, ca sa aiba o parere argumentata sau corecta despre a fi vegetarian. Sa fim seriosi, nu e o stiinta. E o experienta accesibila oricui.

De ce nu iti pastrezi tu optiunea pentru tine ? Fiindca sunt o persoana responsabila fata de niste biete animale, fata de colegii mei oamenii si stiu ca am argumentele care imi sustin optiunea. In plus, de cele mai multe ori cand ies cu prieteni sau cunoscuti la masa sunt obligat sa spun ca sunt vegetarian inca de cand dau chelnerului comanda. Apoi ei incep cu intrebarile si cu argumentele, care de multe ori seamana cu ce e mai sus.

In fine, cred ca momentul pentru a mai pune problema “moderatiei” in abordarea acestui subiect a trecut, in masura in care “carnivorii” considera “extremista” eliminarea produselor de origine animala din alimentatie. Iar asta fiindca situatia din industria zootehnica este ea insasi cu adevarat extrema. Daca nu credeti cautati pe net niste montaje cu imagini din ferme sau abatoare.Pe de alta parte, puneti-va problema cum pot sute de milioane de oameni din India, de exemplu, sa traiasca toata viata in acest “extremism” vegetal, din motive ce tin de religie sau din motive strict economice.

Si ultima chestie: e de rahat sa judeci un om dupa dieta si sa tragi concluzia ca daca e carnivor e automat o persoana nasoala. (Sau invers, daca e vegetarian e un om fain. Hitler era vegetarian si isi iubea cainele, Vadim iubea animalele etc …) Dar nici sa nu va asteptati, dragi carnivori, sa va protejam si sa nu ne mai comunicam ideile doar fiindca ati putea voi sa va simtiti trasi la raspundere sau aratati cu degetul. Ati ales carnea, traiti-va optiunea cu bune si rele. Asa cum si noi mergem la (cele mai multe) restaurante romanesti si gasim in meniu carnati si gratare in proportie de 95 la suta si suntem nevoiti sa comandam garnituri.

Sa ne amintim inceputul discutiei: eu am transmis celor care ma urmaresc pe Facebook ca sunt de acord cu un punct de vedere exprimat de Morrissey la concertul de miercuri, anume acela ca mancatul carnii e (in ziua de azi) participare la o crima. Am adus diverse argumente, care nu sunt scoase din burta, ci sunt rezultate recunoscute ale unor studii de specialitate. Nu am acuzat pe nimeni de consum de carne din culpa sau cu premeditare, nu m-am declarat superior persoanelor care mananca carne si nu am spus nimic care sa duca la aceasta idee. Dar diverse persoane care nu sunt de acord cu punctul meu de vedere au intervenit pe un ton defensiv, sarcastic sau glumet, ma rog … De aceea mi-a devenit clar ca acestor persoane nu le e indiferent subiectul si ca s-au simtit aratate cu degetul. Nu a fost cazul, dar banuiesc ca stiu ca ele stiu ca fac ceva gresit, dar le este greu sa recunoasca. Pe deasupra trebuie sa isi dovedeasca lor inselor ca au dreptate, ca sa impace cumva fapta cu gandul. Argumentele lor au fost aceleasi: de la ideea ca organismul omului modern are nevoie de carne ca sa duca un trai sanatos (e drept, unii medici sunt de aceasta parere) pana la eternul (fals) argument ca “daca de 2 milioane de ani omul haleste carne, nu e cazul sa schimbam asta tocmai acum”. (Ceea ce e corect. Functioneaza in multe situatii, de exemplu: daca femeile nu au votat niciodata pana acum 100 de ani, de ce sa voteze tocmai acum sau daca au existat sclavi pana acum 150 de ani cine l-a chemat pe Lincoln sa desfiinteze sclavia tocmai cand lucrurile mergeau mai bine …?) Insa punctul comun de atractie al tuturor argumentatiilor pro-carne a fost faptul ca vegetarienii se poarta ca adeptii fanatici ai unei religii care ii acuza pe ei si care incearca sa ii convinga sa treaca la vegetarianism. (Prefer termenul “vegetarian” fiindca in cazul asta limba romana are terminologia corecta, cu prefixele “lacto” sau “lacto-ovo”, cuvantul “vegan” insemnand in engleza acelasi lucru si neexistand oficial in romana.)

Dar, reluand, dragi carnivori, in primul rand nimeni nu v-a invitat sa participati la aceasta discutie ci ati intrat in dezbatere de buna voie, ceea ce indica clar ca subiectul va preocupa. In al doilea rand o religie presupune credinta in ceva ce nu se reveleaza oricarui adept, ori noi astia de nu mancam carne moarta credem in asta doar in urma constatarii – si dovedirii – unor stari de fapt. In al treilea rand chiar de ar fi vegetarianismul o religie, am vorbi despre un instrument neutru, care este bun sau rau numai fiindca adeptii ei fac din el ceva bun sau rau. Exista popi buni si exista Danieli si Tomitani. Religiile in sine sunt instrumente neutre, ca si internetul, spre exemplu. In al patrulea rand, recitind toate commenturile am constatat ca vegetarienii, spre deosebire de voi, au un discurs echilibrat si bazat in general pe fapte, mai putin pe impresii, si deloc pe mistouri, ceea ce ne indeparteaza si mai mult de ideea de prozelitism sau tratament superior din partea noastra. Si, in fine, in al cincilea rand, aproape toti pareti de acord sa existe vegetarieni in lume, dar sa nu incerce sa conteste industria si consumul de carne, sa isi vada de alegerea lor si in general sa nu ii vedeti pe strada. Eventual sa aiba cluburile lor sub pamant, sa nu manance snitele de soia in vazul lumii si sa nu afiseze steaguri cu PETA, cu Morrissey sau cu McCartney. Daca inca nu va suna cunoscut, continuam: sa nu se sarute pe strada, sa nu aiba dreptul sa se casatoreasca si sa nu afiseze curcubeul. In rest, vegetarienii sunt cool. Ei bine, dragi carnivori, asta nu se poate.Traim intr-o era cu 7 miliarde de oameni si 70 de miliarde de animale de sacrificiu pe planeta si chiar daca negam ca cresterea atator animale si macelarirea zilnica a multora reprezinta suferinta, si in numele Sfintei Fripturi nu vom renunta la ea, tot nu mai e loc unde sa cultivam atatea plante cate halesc animalele alea. Nici apa pentru atatea plante si nici rauri in care sa deversam rahatul viitoarelor chiftele. Stiu ca e greu sa recunoastem ca suntem co-partasi la o crima impotriva vietii insesi, dar finalmente va trebui sa o facem, fiindca alta solutie nu exista. Si daca vegetarianismul e deocamdata o problema de “optiune”, in cateva zeci de ani nu va mai fi. Pofta buna la masa !

Banuiesc ca nici cei mai acerbi aparatori ai bicicletei sau ai mersului pe jos, chiar si dintre cei care nu au mai vazut televizoare de pe vremea Diamantului, nu au scapat de valurile scandalului VW. Pentru mine, prima si ultima informatie din media oficiala legata de aceasta poveste a venit vineri cand am auzit la radio ca se inlocuieste vechiul director, demis, cu unul si mai vechi, care lucreaza de 40 de ani pentru familia Porsche si care – atentie ! – are misiunea de a readuce companiei CREDIBILITATEA (!) pierduta cu ocazia scandalului. Sper ca ati inteles: misiunea lui nu e de a conduce firma de 580 de mii de muncitori pe drumul producerii unor masini mai bune, mai ieftine, mai durabile si mai eco. Nu. Credibilitatea grupului e principala grija a actionarului majoritar, chestie pe care acesta nici macar nu are decenta sa o ascunda.

Pornind o discutie despre aceasta poveste exista desigur tentatia de a aduce pe tapet mai multe aspecte specifice gigantului teuton, aspecte care nu as vrea sa fie interpretate drept suturi in burta uriasului deja cazut. De la aroganta sloganului din reclamele TV (DAS AUTO inseamna “automobilUL” – daca as fi fost in locul aluia care a aprobat enormitatea asta i-as fi dat advertiser-ului cu propunerea in cap, mai ales ca VW e totusi parte a aceluiasi concern cu Audi, Porsche si Lamborghini) pana la problemele de calitate pe care gradul de rudenie dintre directori le provoaca produselor (problema reala), VW pare sa se inscrie perfekt pe curba descendenta a prabusirii mitului masinii germane. (Nu vorbesc de marcile de lux).

Cu toate acestea, problema care a dus la scandalul recent nu e specifica lui Volkswagen si nici macar fabricantilor de masini in general, ci e o problema care priveste toate corporatiile si goana lor dupa profit imediat, fara grija consecintelor nefaste, indiferent daca ele sunt legate de mediu, de sanatatea consumatorilor sau a angajatilor.

Scandalul VW, cu atat mai mult cu cat in rolul principal este o firma germana (firme pe care, prin intermediul unor clisee, le consideram a priori corecte, preocupate de calitatea produsului si de fericirea consumatorului), este definitoriu pentru apucaturile corporatiilor din secolului 21. Dupa mai mult de 70 de ani de crestere si dobandire a unor drepturi pe care initial nici nu le visau, corporatiile lasa la o parte orice grija fizica sau morala legata de consumator si se preocupa exclusiv si cu orice risc de cifrele de la final de trimestru si de visele umede ale marilor actionari.

Dar de fapt, care este riscul ? E drept, la bursa caderea a fost abrupta si cifrele par uriase, valoarea companiei scazand cu aproximativ 14 miliarde de euro. Insa Volkswagen a raportat pe 2014 vanzari record de 202,5 miliarde (industria auto e foarte profitabila, un Golf se fabrica cu 3 000 de euroi si se vinde cu 16 000), deci nu m-as mira daca, dupa un calcul scurt, ar rezulta ca de fapt minciuna a meritat din punct de vedere strict financiar. Si, cum memoria consumatorului e ca memoria alegatorului (scurta), ei fiind una si aceeasi persoana, dupa piruetele facute in mass media de un departament PR bine mustruluit, credibilitatea corporatiei se va restabili sicher si nici macar foarte langsam. Pana la urma, asta e ceea ce isi doresc actionarii. Se scot in fata tapii ispasitori, se arata presei si se dau afara, noi astia din familia Porsche ne miram la camera, ca si cand aia ar fi implementat softul mincinos de capul lor, fara stirea parintilor, si gata ! Merge, dom’le, Volkswagenu’? Merge. Ca de poluat nu te mai intreb. Doar esti firma serioasa. Germana. Urmatorul nivel va fi atins cand o masina va merge doar la drive test sau pana o scoti din curtea dealer-ului.

Dar – desi nu prea conteaza – cum ziceam, in mare masura vina apartine sistemului corporatist in sine. Raportarile trimestriale sunt dumnezeu. Si atata vreme cat nu ne gandim ce baga astia in cosmetice, ce mancam si ce vor respira copiii nostri in cativa ani (nu prea multi) ne vom simti cu adevarat misto in viata.

M-am ferit pana acum sa ies la rampa cu subiectul asta dintr-o retinere provocata mai intai de faptul ca nu aveam suficienta informatie si nu am avut nici timp sa ma documentez. Pe de alta parte, ma inhiba cascada de opinii, articole, stiri, filmulete si guri cascate care se starneste indata ce apare un nou subiect pe marginea caruia se pot bate campii. (Va reamintesc ca a fost necesar un intreg val de refugiati ca sa fie dat uitarii violul vasluian). In fine, apropo de batut campii … aseara, dezbatere Frontline despre refugiati. Cu streaming live. Nimeni nu are intrebari, ci doar pareri. Tata zicea ca fiecare are o parere si o gaura in cur. Adica, respect, mosule, fiecare tine la parerea lui, e unica si conteaza, deci o comunica cu glas tare fara sa ii mai asculte pe ceilalti sau fara macar sa gandeasca inainte sa deschida gura. Dogma si alta nu ! O singura persoana are o nisa de expertiza si pare foarte bine pregatita, restul, cand nu o intrerup pe persoana bine pregatita, se aventureaza in elucubratii care incep in Urukul lui Ghilgames si se incheie in Voluntari, unde e sediul unei asociatii a sirienilor din Romania. Pana si cei care au venit exclusiv pentru scandal (un baiat care-si scosese noua frizura si noua dreapta la sosea si un grup pe care l-am suspectat de ultraortodoxism capitalist cu valente isterice) isi dau seama ca nu au de unde sa apuce discutia pentru a da cu ea de pamant, fiindca nu ii asculta nimeni. Prietena mea Raluca Feher, unic importator al ONG-ului Frontline, indeamna la dialog, dar deja e pentalog, hexalog, orice altceva decat o discutie de la care sa pleci si cu ceva concluzii, nu doar cu senzatia ca ai participat la un talkshow de televiziune de stiri.

Am retinut totusi un punct de vedere care mi se pare definitoriu pentru acele persoane – si nu sunt putine – care au realmente intelegere si cred despre ele insele ca doresc sa traiasca in pace impreuna cu oricine vine din Orient sau din Africa trecand Mediterana pe barca, butoi sau butuc, dar au urmatoarea problema: cum ii triem pe astia de vin, cum aflam noi daca sunt ce zic, adica refugiati, cum stim ca nu-s teroristi sau imigranti. Ca sa stim o treaba. Adica cum ar veni, daca stii asta, iti dai seama imediat si ce trebuie sa faci: refugiatii – sa pofteasca, da’ sa sa stearga pe picioare, imigrantii – ne mai gandim, functie de pregatire, educatie, priviri si abibasi, restul sa se duca inapoi (!?), iar teroristii – la bulaul Guantanamo sa invete pana unde se intind drepturile omului si cine e omul ala care are drepturile.

Eu – caci am si eu o parere la care tin – cred ca problema e mai simpla decat pare si ca de fapt nici nu e loc de dezbatere. In primul rand, pe termen scurt, situatia arata cam asa: daca ne referim la Romania, din cauza guvernelor din ultimii 25 de ani si a faptului ca in tara Schengen se traieste mai omeneste putem spune ca nu se pune problema ca cineva sa vrea sa stea aici mai mult de cateva luni pana isi linge ranile. Apoi, daca ne gandim la toata UE-a: putem noi sa trimitem sute de mii de oameni inapoi, inapoi asta fiind in vreo zece tari din Orient si Africa ? Nu, este imposibil, din zeci de motive, cel mai de bun simt fiind ala ca nu stii unde sa ii trimiti. Nu ai cum sa incarci niste sute de mii de oameni si sa ii lasi la granita dintre Siria si Iraq, oricat ar regreta baiatul ala cu noua lui dreapta de aseara. In continuare – este oare posibil sa aflam povestea reala a sute de mii de oameni si in functie de asta sa ii repartizam in societate dupa criterii democratico-capitaliste ? Raspuns corect – este imposibil. Deci, teroristi, refugiati sau imigranti, vrem sau nu, in final va trebui sa ii primim, treaba la care suntem cat de cat ok (ca europeni, zic) dar mai ales sa ii integram, treaba la care nu prea ne pricepem, dovada comunitatile turcesti, algeriene etc. din Germania sau Franta.

Pe termen mediu – cativa ani – lucrurile stau, zic eu, cam asa:

1. Cauzele care au dus la aceasta criza majora nu vor disparea. Adica frontierele trasate cu rigla la ‘916 de puterile colonialist-imperialiste Franta si Marea Brianie vor continua sa faca brublem.
2. SUA si aliatii nu se vor retrage din Orient (ca acolo e petrol) si vor incerca in continuare sa impuna “democratia” cu drona (vedem peste tot ce rezultate spectaculoase are) unor popoare carora oricum modelul nu li se potriveste.
3. Clima nu se va imbunatati la marginea desertului deci haleala va fi din ce in ce mai putina.
4. ISIS va continua sa recruteze baieti fara viitor din vestul care nu a reusit sa ii integreze.

Deci in concluzie oamenii vor continua sa plece de acolo si sa vina incoace. Deci in concluzie Europa va avea doua variante: sa isi inchida granitele si sa se transforme forevar in bastion al democratiei si egalitatii (“dar nu pentru catei”, vorba fabulei) sau sa primeasca in continuare imigranti indiferent de motivele care i-au adus in tara Schengen. Da, vor fi si niste teroristi dar nu trebuie sa ne speriem, statisticile spun ca in ultimii cinci ani mai putin de 2% din atentatele teroriste din Europa au avut autori musulmani, cifre pe care mass media le ignora. Pana la urma acum nu facem altceva decat sa platim oalele sparte cu glontul si baioneta de bravii ostasi engleji, americani si frantuji de-a lungul unor secole de agresiune si ipocrizie. Ca mai intai a fost Lawrence al Arabiei si abia dupa aia Omar Bakri Mohamed al Tottenham-ului. Mai exista desigur si opinia care spune ca vin islamicii si ne distrug valorile traditionale, care or fi alea. Am petrecut o ora cautand sa vedem care sunt valorile traditionale romanesti si pe net am gasit ceva … in engleza. Intreband un viitor antropolog am aflat ca valorile ar fi ortodoxia (specific romaneasca?), identificarea cu spatiul locuit de natie (noi estem romani!) si ospitalitatea. Ori cred ca la ospitalitate deja ne lovira tare astia, fiindca 60 la suta dintre romani vor ca amaratii care au trecut marea pe gonflabile fara locuri rezervate persoanelor cu copii, sa se duca dracului inapoi. Desi eu cred ca divinitatea, oricat de ortodoxa ar fi ea, nu il va certa pe credincios daca ajuta un om la necaz.

Deci daca noi, europenii, am vazut ca ne-a venit nota de plata, poate ar fi bine sa nu dam teapa si sa ii primim frumos pe refugiati. Fiindca au nevoie, fiindca suntem si noi responsabili de ce li se intampla si fiindca in final va trebui sa traim cu ei. Si daca tot vei avea un vecin musulman, e cel putin mai profitabil (daca uiti ca e mai intai omeneste) sa te intelegi bine cu el, nu sa te porti ca rudele din Mizil cand fata lu’ Costica l-a adus acasa pe viitorul ei sot, un doctor din Nigeria. Sau ca Johannis care le-a intors spatele ca un taranoi sas din secolul 17 cand lasa rumanii in afara portilor cetatii. Sa lasi si tu, cum ar veni, loc de salaam alekum.

Am vazut un reportaj la Al-Jazeera despre un targ unde tuaregii din Mali incearca sa isi vanda animalele inainte ca acestea sa le moara. Un barbat de 60 de ani a mers pe jos doua zile sa vanda o oaie care nu mai putea umbla. Oaia i-a murit in brate si barbatul mai avea si el putin pana sa se sfarseasca de-a-n picioarelea. Suntem in secolul 21. Mali e una din numeroasele tari africane unde diverse factiuni mai mult sau mai putin islamiste se lupta de ani de zile pentru teritoriu, recrutand adolescenti analfabeti muritori de foame de la marginea Saharei. Secole de-a randul Occidentul a stiut mai putin despre Tombuctu decat despre suprafata lunii. (Acum lucrurile stau altfel, evident, zilnic marile televiziuni din vest urmaresc situatia din Mali, unde oamenii se alatura gruparilor islamiste fiindca altfel nu au ce manca.) Cand colonistii francezi au cotropit si cucerit, cu greu, orasul, dupa o mie de ani de civilizatie tuarega pe timpul careia Tombuctu era bijuteria desertului, au ucis toate animalele localnicilor si au taiat capetele sefilor tuaregi pe care le-au expus prin oras ca in zilele Evului Mediu european. Tot azi am citit un articol foarte bine documentat care raspundea punctual la mai multe intrebari pe care urechisti care stiu pe dinafara scorurile obtinute de Halep in ultimele trei turnee dar nu dau doi bani pe nenorocirea unor oameni de prin diverse tari lovite de o suta de ani de interventii occidentale, le pun atunci cand e vorba de simpla mila. De ce sunt barbati ? De ce sunt tineri ? De unde au bani ? De ce vin la noi si nu se duc oriunde – la dracu … de exemplu ? De ce nu fac armata ? Autoarea articolului credea probabil, plina de bunavointa, ca odata ce a capatat un raspuns de bun simt, occidentaloidul, puiul coruptiei dambovitene, al securismului sovietic si al corporatismului servil american, crescut in simtul consumului individual de o mass media care i-a suierat in ureche zeci de ani ca islamicii sunt teroristi (si sunt, desigur, cu totii, dusmanii nostri), va redeveni romanul ospitalier si binevoitor despre care ne vorbea manualul de istorie de clasa a patra. Acolo unde romanii erau intotdeauna perfecti. Unde raii erau mereu ceilalti. Printr-o extrapolare fina ca o lovitura de tarnacop, unii sunt acum rai ca nu ne primesc ca pe refugiati. Altii, ca vor sa se refugieze la noi si nu aiurea. Nici macar argumentul ca refugiatii nu sunt tigani, deci poate ar merita ajutati, nu functioneaza.  Nu-i vorba ca ecouri la fel de empatice s-au gasit pe toata suprafata Europei la nivel de cancelarii guvernamentale. Am aflat ce era putred in Danemarca si ca aveam dreptate sa ii uram pe unguri. De bine de rau, nu suntem in top trei. Poate in top patru, adica am castigat fara loc concursul de ura pentru nenorociti, desi am uitat pana si faptul ca crucile pe care ni le tragem in tramvai cand trecem pe langa biserica inseamna ca ne dam crestini. E drept ca a intinde o mana refugiatului inseamna sa tratezi efectul si nu cauza, dar cine se asteapta ca Obama si gasca lui de lingai spurcati sa se retraga odata pentru totdeauna de langa izvorul de petrol ? In definitiv, cand chirurgul primeste un pacient cu hernie nu ii spune “boule, nu trebuia sa incerci sa ridici singur ditai damigeana” ci incearca sa indeparteze efectul tampeniei prin operatie. Pe de alta parte e interesant ca guvernele au gasit sute de miliarde pentru rascumpararea pagubelor provocate de banci in timpul crizei, dar bani pentru niste amarati alungati de acasa de consecintele unor interventii armate occidentale ilicite nu gasesc. In fine, in ceea ce ne priveste, pentru ca ironia istoriei sa fie suprema, caile de acces spre vest ale musulmanilor nu mai trec prin Romania, lasandu-ne pe noi de data asta sa ne construim catedralele, pe care, cine stie, le vom putea expune drept obiective turistice vizitatorilor iubitori de kitsch de pe alte planete.