Sunt lucratorii din mass media incompetenti ? Din ce in ce mai mult. Si mai multi. Contribuie asta la ceea ce am numit “manelizare”? Absolut. Si mai contribuie la formarea unei audiente mai sarace, mai needucate, mai putin culte. Am aproape douaj’ de ani de media si am avut timp sa vad cum napadesc habarnistii. Iar motivele sunt diverse, de la faptul ca scolile serioase de media exista daca exista si Mos Craciun si ca lefurile, odata mari, au atras o fauna doritoare de glorie si buzunar plin fara acoperire (eventual si angajata printr-o vorba buna), si pana la scaderea bugetelor de salarii odata cu prabusirea din 2008. Nu mai e o smecherie sa lucrezi la televiziune sau in radio sau la ziar, decat daca esti foarte bun si iti permiti sa spui “nu vreti sa imi dati cat cer, luati-l pe altul.” (Problema e ca sunt multi chiar in functii executive care nu stiu sa deosebeasca bunul, raul si uratul, si atunci risti …). Alta varianta este sa fii pregatit sa faci compromisul suprem, varanizarea pe pitule de aur. De fapt – si aici e clenciul – daca ai facut pasul spre partea intunecata, tu nici macar nu o mai percepi ca atare, nu mai scrii/produci/spui lucrurile pentru ca trebuie sau fiindca iti sugereaza altcineva, ci fiindca esti convins de ele. Si mai functioneaza si autocenzura … Cine stie cat e de la autocenzura pana la cenzura sau chiar la minciuna ? Eh, stim, dar in general nu vrem sa admitem. Totusi … intr-o dimineata – lucram la Pro TV – ii luam un interviu in direct unui invitat din public, un “caz grav” cum ii spuneam noi, incercand sa smulg o lacrima matinala audientei si sa le storc telespectatorilor niste bani din buzunare, donatie pentru “caz”. Intervievatul statea cu spatele spre parcarea din Pache Protopopescu, imi vorbea, in cadru era el, cand la un moment dat un tanar care nu fusese lasat sa devina un “caz” (adica ale carui probleme erau prea mici deci neinteresante si nu merita sa apara “pe sticla”) isi da foc in fata parcarii. Imaginea a fost imediat comutata de la camera care ma avea pe mine in amorsa, adica cea care transmitea, la cea care ma avea pe mine in prim plan ( care era cu spatele la parcare ) iar producatorii mi-au strigat in casca sa nu spun nimic de omul care si-a dat foc. Nu am spus. Ce dracu, nimeni nu isi da foc daca nu vor producatorii de la Pro. Autocenzura cu ajutorul etajului superior. Tanarul care si-a dat foc a fost “stins” repede de baietii de la paza si nu i s-a intamplat nimic. Dar desi in anii in care am lucrat la Pro am facut si destul bine, intamplarea asta nu ma paraseste si probabil ca voi trai cu ea pana la sfarsitul vietii.

Un alt element care determina scaderea calitatii programelor este reducerea bugetelor. In anul 2013 in primavara, Realitatea TV (ce-i drept, aflata de un an in insolventa la data semnarii contractului meu cu ei) m-a anuntat ca nu mai poate sa plateasca un voice-over profesionist fiindca nu mai are buget pentru asta si m-a concediat impreuna cu alti 150 de angajati. It was my first si a durut. “O sa ii rugam pe baietii de la stiri sa ne ajute cu voci …” Evident fara sa fie platiti pentru asta, sau li se dau “extra” niste sume nesemnificative. Sigur ca stiu multe alte cazuri care ii privesc pe fostii mei colegi sau “persoane cunoscute, monser” din diverse trusturi media, dar prefer sa vorbesc despre ceea ce am patit eu, este in suficienta masura relevant.

Revenind, cum poti tu ca televiziune sa vorbesti de calitate ( de fapt nimeni nu vorbeste despre asta desi toate se dau posturi “quality” ) cand angajezi un amator sa faca o treaba pe care ar trebui sa o faca un profesionist ? Merge si asa ? Aparent da, dar de fapt nu prea, fiindca (din fericire !) in ani, numarul celor care se uita la teve a scazut dramatic. Deunazi am auzit niste cifre care, daca as fi lucrat la Pro, mi-ar fi dat fiori reci: Pro batuse Antena cu 1 milion si ceva la 1 milion pe tronsonul orar al unei emisiuni de mare succes. Pe vremea cand inca lucram acolo, o emisiune de maxima audienta avea cel putin 3 milioane de privitori. Calitatea produsului indeparteaza publicul de mass media. Cum am spus, nu poti pacali oamenii.

Alt factor care indeparteaza persoanele cu discernamant de teve/radio este, cred, amestecul politicului in mass media, chestie care influenteaza echilibrul institutiilor, iar asta se vede din afara. Experientele personale sunt numai doua la numar, ambele de pe vremea cand lucram la Pro fm. Cand a iesit din parnaie Ion Dinca, fost inalt demnitar ceausist, la walkie talkie-ul permanent deschis (pe atunci nu erau telefoane mobile) am auzit vocea lui Sarbu spunandu-i directorului Mediafax: ”Mihnea, lasati, ma, omu’ sa se duca acasa, sa faca un dus si dupa aia il intrebati voi cand va mai vedeti …” A doua oara, in cursul unei sedinte de redactie, tot Sarbu ne-a rugat (!) pe noi, realizatorii de emisiuni, sa nu mai vorbim politica in timpul campaniei electorale (era 1996 toamna si adevarul e ca dadeam in Iliescu pe rand si deodata, cu pumnii si picioarele, ceea ce era ilegal). Parfum. Nici nu stiu daca astea doua “interventii” conteaza, iar daca da, sunt probabil la nivelul 1 pe o scara de 1 la 10 din ce poate sa faca un patron media cu redactia lui. Exemple avem – vorba aia, “Antena 3 e aici”, beeeunu de asemenea, ca sa mentionez doar cele mai grave cazuri – care sunt cu adevarat grave.

Alt important element care prejudiciaza o institutie mass media, nu doar ca imagine, ci si pe linie de continut, este comportamentul patronului, dincolo de afilierea lui politica. Comportamentul de baza, care in cazuri extreme poate duce la interventia directa in continutul difuzat, include de multe ori apeluri din masina sau de acasa care iti cer pur si simplu sa “bagi” o piesa sau sa”tai” alta (ce-i cacatul asta pe postu’ MEU de radio ?). Nu am patit din astea dar stiu zeci de cazuri, depinde in general de cati ani de scoala si de acasa are patronu’ mancatzash … de multe ori indicatia precisa este insotita si de injuraturile de rigoare, asta depinde de alcoolemie si de insotitorii lu’ patronu’ la ora aia. Ati spune nu-i asa, ca un patron de media stie pe cine sa angajeze intr-o functie executiva si ca acel om nu are nevoie de o atare interventie ca sa isi faca treaba. Da, dar eu vorbeam acum de cazurile in care treaba e stricata chiar de al de are afacerea. In fine, interventia in continut este motivata de multe ori – de prea multe ori si prea pe fata in Romania – si de intentia patronului de a santaja pe cineva, in principiu un adversar politic sau o firma pe care astfel o obliga sa cumpere publicitate la institutia lui media. Aici de asemenea stiu niste exemple, dar nu le am confirmate de aceea o sa ma abtin. Se spune despre marele liberal si fost turnator Sorin Rosca Stanescu, ca ar fi unul din santajistii de presa de frunte ai patriei, dar nu am dovezi sa sustin afirmatia asta, deci, in mod total neprofesionist, la fel cum fac si publicatiile tabloide, o dau drept zvon J.

Sigur ca un element deloc de neglijat in ecuatia scaderii calitatii audientei si a preferintelor de consum ale publicului tv/radio/ziar este institutia media de stat. Dupa cum spunea un prieten pe FB care mi-a luat-o inainte cu consideratiile, institutia publica ar fi trebuit sa o educe pe cea privata, sa ii arate marile secrete ale mass media. Teoretic. Dar ca in bancul cu diferenta dintre teoretic si practic … ei bine, practic, rahatul pe care l-a inghitit TVR in primii ani dupa ‘89 sustinand neconditionat “carpa kaghebista” si al sau FSN, a discreditat institutia pentru cel putin o generatie, luand in siajul discreditarii si alte institutii de gen. TVR “libera” – cum s-a numit imediat dupa “revolutie” – si-a inceput libertatea cu o mare minciuna si a continuat-o cu o serie de altele la fel de mari. Iar apoi a inceput, in mod inexplicabil (ma rog, explicabil daca avem in vedere ca directorii ce s-au perindat pe la conducere in Calea Dorobanti au fost numiti pe criteriu exclusiv politic, cu o singura exceptie poate) sa copieze modelul – in general de prost gust – cu care televiziunile private isi distreaza publicul. Iar publicul …

SFARSITUL EPISODULUI 2

De curand un redactor de la Adevarul nu isi ascundea mirarea, intr-un text publicat online, ca cititorii ziarului sau au fost mai interesati de un articol despre sexul anal decat de unul despre spitalele din Romania. Recte (da…), cel despre sexul anal a fost citit de de 63 de ori mai multe persoane, luat dupa statistica vizualizarilor. Desi cazul de la care porneste redactorul respectiv nu e neaparat unul relevant, avand in vedere ca apetenta publicului pentru sex ( doar in media ) bate orice alt subiect, in mod legitim autorul il chestioneaza pe cititor in legatura cu decizia sa, gasind oarecare justificare a fenomenului intr-un citat din Noam Chomsky ( al carui nume se aude din fericire din ce in ce mai des in online-ul in limba romana ). Profesorul de la MIT, probabil cel mai cunoscut activist in viata, repeta de cateva zeci de ani ca guvernele au in primul rand grija ca poporului sa i se abata atentia de la problemele sale reale si ale societatii. Si culmea, mai zice Chomsky, iar eu sunt de acord, ca guvernele nici macar nu fac mare efort in sensul asta fiindca … exista mass media.

Aici cred ca pot oferi ceva raspunsuri tuturor colegilor din presa care isi pun aceeasi intrebare, dar si altor persoane din afara domeniului, adica de ce dracu’ cititorul ( telespectatorul, ascultatorul ) din Romania – dar nu numai – pare sa prefere un material de scandal din orice categorie, care nu ii influenteaza viata in nici un fel sau foarte putin, unei anchete bine conturate de larg interes public ? Raspunsul este destul de complex fiindca vorbim de mai multi factori dar as indrazni sa incerc sa il construiesc.

Mai intai, sa recunoastem, ca lucratori in mass media zic, ca am contribuit aproape fiecare cate putin, la manelizarea publicului nostru, daca am lucrat intr-o intreprindere media care a contat sau conteaza in ceea ce priveste strict audienta. Cei care nu am vrut sau nu am mai vrut sa contribuim la “usurarea” continutului materialelor executate, am fost insine executati, pe motiv de audiente proaste ori ne-am autoeliminat. Doar daca am fost puternic sustinuti din interior nu am plecat din posturi.

Motivele pentru care jurnalistii sunt nevoiti sa faca asta tin in primul rand de decizia conducerii institutiei media in legatura cu profilul si politica ei, dar si cu cheful patronului de a astepta sau nu “asezarea” publicului specific, familiarizarea lui cu mesajul institutiei si, mai ales, vreo doi ani pana la prima luna de profit. Si avand in vedere ca aproape toate institutiile media sunt niste corporatii romanesti conduse tot in stil romanesc de alde Voiculescu si Diaconescu, ele nu investesc decat pe termen foarte scurt. Deci, in numele profitului imediat si fara teama de consecinte, nici macar in ceea ce priveste viitorul propriilor institutii, producatorii de programe apeleaza la prima arma pe care o au la indemana: scaderea calitatii continutului, adica servesc publicului continut cat mai usor digerabil, care nu are de a face deloc cu adevaratele probleme ale lui si ale societatii, dar care aduce audiente mari si deci profituri mari pe termen scurt. ( E drept, nu intotdeauna ).

In principiu nimeni nu a avut rabdare sa investeasca in calitatea publicului prin “educarea” lui pentru a recepta si pentru a-si dori programe de calitate. “Televiziunea nu educa”, am auzit de zeci de ori. Sigur ca nu, dar asta doar fiindca nici o televiziune nu si-a propus sa o faca. La fel ca internetul si ca orice instrument neutru in sine, televiziunea este ceea ce faci din ea. Mass media din Romania a avut sansa de a se reseta odata cu decembrie ‘89 si nu a facut-o ( cu exceptia saltului de calitate dat de Pro TV in primii doi trei ani de emisie ), asa ca iata-ne dupa 25 de ani plangandu-ne ca avem un public care “isi doreste decat manele …” Toate televiziunile si radiourile s-au jucat de-a “how low can you go” de-a lungul timpului, cu mici exceptii. Nu au facut decat sa insulte inteligenta publicului si s-au trezit cu un public caruia acum ii spun “prost”. Si atunci, daca de ani de zile tu nu difuzezi la radioul tau decat 600 de melodii, ce relevanta mai are un focus group care iti spune ca publicul tau isi doreste sa asculte in continuare aceleasi 600 de melodii fiindca doar pe acelea le recunoaste ?

Aici intervine povestea aia cu “nu avem ce face, difuzam ceea ce isi doreste publicul”. Scuza perfecta cica, dar din punctul meu de vedere e vorba doar de o retorica de loser pe toate partile. E mai comod asa. Insa, ma scuzati, cine este specialistul in televiziune ? Redactorul sau publicul lui ? Cred ca institutia mass media este cea abilitata sa hotarasca ce sa dea publicului fiindca teoretic oamenii din media sunt specialistii in continut. Numai in politica democratica cererile ar trebui directionate de la cetatean spre politician, adica de jos in sus, ca asa functioneaza democratia. Doar ca la noi e invers. Media face ce vrea publicul iar politicianul face ce vrea el si nu ce are nevoie cetateanul, pe care il reprezinta.

Sunt de parere ca publicul este pregatit sa consume ceea ce i se ofera. Nici o institutie media nu are voie sa isi subestimeze publicul. Daca televiziunea difuzeaza programe cu continut serios si bine documentat publicul va consuma exact asta, iar daca i se ofera ceva usor de digerat, ceva barfa de exemplu, cu atat mai bine, ma rog, rau. In plus, formatele media reprezentate la noi pe piata sunt doar cateva, ca sa nu mai spun cat sunt de prost copiate. De exemplu, majoritatea covarsitoare a romanilor sunt convinsi ca radio este atunci cand vine unul si iti spune cat e ceasul, ce melodie a fost si ce bine trebuie sa ne simtim cu totii ca ascultam acel post de radio. Ideea de talk radio sa zicem, ne e straina in Romania, exceptie fac radiourile de stiri, ca BBC sau Europa Libera. Si de ce ? Tocmai fiindca aproape nimeni nu ( mai ) stie ca exista asa ceva. Anchete radio ? Documentare ? Rarisim. “Ascultatorii nu vor din astea …”

Nimeni nu a crezut ca e posibil sa functioneze un canal de stiri ca CNN, cu atat mai putin o Realitatea TV ( prima televiziune de stiri de la noi ), si totusi aceste televiziuni de stiri au capatat publicul lor. Ca scopul existentei lor a fost denaturat de unii ca Banciu si Gadea, iar ele au ajuns o arena a vulgaritatii, barfei si isteriei asta e un alt subiect. Ceea ce vreau sa arat e ca publicul este gata sa primeasca aproape orice fel de produs media, cu conditia sa I SE DEA.

M-am intalnit odata cu Teo, pe care o cunosc de cand am venit in Bucuresti, in 1990. O persoana inteligenta, spontana, talentata, culta, cu umor. Ne vizitam intr-o vreme. Nu o mai vazusem de ceva ani, de cand eu plecasem de la Protv. Nu am putut sa ma abtin si am intrebat-o ce naiba cautau manelistii la ea in emisiune. Mi-a raspuns textual “tu stii cati bani imi da Sarbu ?” Nu stiam. Nici acum nu stiu. Dar nu destui dupa parerea mea. Nu ca as avea ceva impotriva manelelor ( ca principiu, fiindca personal le detest ) dar as vrea ca filarmonica “George Enescu” sa ocupe macar jumate din timpul de emisie acordat manelistilor. Am trai intr-o tara mai buna.

Sigur, compromisul facut in diverse cazuri, perioade, la diferite niveluri, e si el unul din motivele pentru rezultatul pe care il vedem, auzim, citim. Ar fi usor sa il aratam cu degetul pe Adrian Sarbu si sa il facem responsabil pentru manelizarea tarii insa, desi e clar ca el poarta o mare parte din vina, poate pe cea mai mare, nu e singurul vinovat. Pe langa profitul rapid si asumarea pripita a cunoasterii preferintelor publicului, exista incompetenta lucratorilor, scaderea bugetelor de salarii, de productie etc., amestecul politicului, orgoliul dar si puterea pe care le capeti odata cu statutul de patron media, tentatia santajului de presa si in fine, ritmul in care se desfasoara viata consumeristului de secol 21, care nu mai are timp pentru fite ce implica “acquired taste” si se repede sa consume cu predilectie ceea ce intelege din prima.

Ma opresc aici deocamdata fiindca am invatat de curand o lectie, anume ca un text prea lung poate deveni plictisitor daca subiectul e serios. Obiceiuri de consum, relevante pentru discutia de fata. Revin maine.

In calitate de fost muncitor pe tarlaua lui Sorin Vantu, caruia i-am adus audienta la Guerrilla (parte din trustul Realitatea) ca sa aiba ce vinde mai departe advertiserilor, m-a amuzat teribil video-ul cu ex-mogulu’ intr-un tricou de doi bani, cu un mesaj asemenea. “Bitch inside” zice tricoul. Pun pariu ca sensul profund ironic al mesajului i-a scapat. Ma rog…

Curios, Vantu isi imagineaza ca noi l-am asteptat outside ca sa aflam in sfarsit, de la sursa, cum gandesc “combinatorii” despre “fraierii” care populeaza tara, adica ce au mai lasat ei, marii lotri, din ea. Sau poate crede ca am pus mana pe pixuri (“fraierii” stie sa scri, d. Vantu…) ca sa notam repejor panseul cu votul nostru care nu conteaza.

In orice caz, printre “fraierii” de care zice ma numar si eu, fiindca, pana la urma, Vantu m-a platit pentru serviciile mele, facand exact ce zice ca fac “combinatorii”: a cumparat marfa pe care o am de vanzare (programe de radio si televiziune create si/sau produse si/sau prezentate de mine) si a obtinut profit de pe urma ei. Nu am intrat pe blog sa citesc ce scrie marele om de media, o data fiindca si asa am fost uimit de convingerea lui ca ne spune noutati si trebi ce ne-ar putea interesa iar apoi, pentru ca asa cum spuneam, i-am adus in ani suficienta audienta. Cu adevarat misto este insa ca Vantu incearca sa impartaseasca “generatiei Facebook”- termen nefericit prin cat este de vag – valorile lui supreme: banul, casa, masina si curvele, fara sa ii treaca prin cap ca pot exista oameni care gandesc si traiesc in afara acestui cliseu. Ce vreti dovada mai clara ca alde Becali, Vanghelie si gasca, oricati bani ar face, nu pot cumpara cu ei mai mult decat niste ornamente din foita de aur sau orice cu ornamente din foita de aur. Sau daca pot cumpara, nu pot pastra. Altfel, filmuletul cu Vantu s-ar fi dat acum pe Realitatea, in prime time. Ce-i drept, nu ar fi “prins” publicul pe care incearca sa il jigneasca el acum prezentandu-i pe puncte (casa, masina, curvele – de parnaie nu zice…) dezideratul omului cu adevarat fericit.

Acum niste ani cineva imi spunea ca in vila lui din spatele bulevardului Kiseleff, Vantu manca indeosebi tochitura cu mamaliga, ceea ce desigur nu e ceva rau, ci doar relevant, mai ales in contextul vorbelor din filmulet. In ce ma priveste, intotdeauna am banuit ca facutul banilor nu are nimic de a face cu inteligenta, cu eleganta sau cu rafinamentul – in pana mea ! Cat priveste legatura dintre capacitatea de a face bani si educatie sau cultura, daca exista, ea se masoara la microscop. Iar asta nu e ceva tipic romanesc, sa ne intelegem. In primii ani dupa 1990 Bill Gates se ferea de conferintele despre nou aparutul (pe atunci) internet, ca dracu de tamaie, abia mai tarziu intelegand ca treaba poate aduce ceva bani, motiv pentru care s-a apropiat sa vaza minunea. Ca sa profite de ea, normal. In fine, filmuletzul cu Vantu imi confirma banuiala, iar faptul ca probabil a avut nevoie de cineva sa-l filmeze si sa-l posteze, mi-o confirma cu varf si indesat.

Mi-ar fi placut in schimb – si treaba asta chiar i-ar fi adus audienta – sa il urmaresc pe Vantu descriind o zi din viata de combinator jmecher in inchisoare. In orice termeni si limbaj. Eventual prin comparatie cu o zi din viata lui in inchisoare pe vremea lui Ceausescu. Dar sa vii de la umbra si sa incerci sa le explici tinerilor reteta fericirii de mogul cu cazier … Mi se pare ca autorul intamplarii video e departe de Realitate. Si in cazul in care credeti, domnu’ Vantu, ca am vrut sa va scuip scriind, semnand si postand acest text, va inselati. Ploua.

Zilele trecute am refuzat sa ma duc la un bal al fostilor colegi de liceu. Stiam de invitatie de cateva saptamani, dar eram nehotarat. Factorul decizional a fost pana la urma simpla citire a meniului, cand am constatat ca, la fel ca aproape in oricare ocazie de gen, nu exista meniu pentru vegetarieni, ba chiar se specifica “peste, pentru cei care mananca de post”(!). Mie mi se pare ca in secolul 21, chiar si la noi in tara, organizatorii unui bal al absolventilor nu pot ignora existenta printre oameni a acelor excentrici numiti vegetarieni. Poate pare un motiv neintemeiat, insa ca sa intelegeti frustrarea mea trebuie sa stiti ca in Romania, in 95 la suta din restaurantele in care intra, vegetarienii au doar optiunea de a hali paine alba, garnituri, muraturi si vreo doua salate.

Si desigur, mi-a revenit in minte comportamentul celor din jur in momentul in care spui ca nu mananci nici un fel de produs de origine animala in afara de miere sau, pe scurt, ca mananci tot timpul de post. Exista si exceptii, dar in general ( dupa cum observa un prieten al meu vegetarian de 15 ani ) atunci cand refuzi – politicos, fireste – o mancare cu sau din carne, cei din jur se transforma brusc in specialisti in nutritie. Prima intrebare este “si de unde iti iei proteinele ?” Hmm… adevarul e ca azi-noapte inainte sa adorm am tresarit deodata si m-am intrebat “Doamne, dar eu de unde o sa imi iau maine proteinele? …ca vegetarian, zic …” Cum ar fi sa ii intreb eu pe toti cei care mananca in jurul meu carne cu cartofi: auzi mah, da’ tu de unde iti iei fibrele?

A doua mostra de comportament tip este “da’ hai draga, ca nu am pus decat un pic de carne, nu mori acuma daca faci o exceptie.” E adevarat, nu mor, dar am facut o alegere pe care vreau sa o respect si le cer asta si celor din jur, asa cum si eu respect optiunea mancatorilor de carne. Foarte interesant e ca daca spui ca vegetarianismul iti este impus de medic, adica esti legumard “pe caz de boala”, lumea te lasa in pace, in vreme ce daca zici ca tu ai vrut sa devii vegetarian incep intrebarile, ca si cand alegerea ta nu e de ajuns: dar de ce, dar de cand… aaaa, numai de sase luni… usor dezmagiti, stii, adica bai, ori esti de zece ani ori nu imi veni mie cu din astea…  (La fel cum, daca cineva anunta in grup ca s-a lasat de fumat de trei saptamani, toata lumea, in loc sa ii spuna “bravo, ce a fost mai greu a trecut”, incepe cu… aaaa, pai stai ma, sa treaca un an si dupa aia…) In fine, inapoi la legume. Alte intrebari… si cum te simti, aha, tu faci si sport, pai daca nu mananci carne de unde ai PUTERE ??!

A treia varianta este aceea cu “bai, da’ numai gusta sa vezi ce buna e friptura asta, sigur o sa iti placa!” Dragii mei mancatori de carne, vin eu la voi sa va rog sa gustati un pic din mancarea mea de dovlecei sa vedeti ce buna e si fara carne? Eventual te invit sa mananci de la mine ca sa impart cu tine, daca vrei, dar asta e altceva.

Si mai sunt si alte feluri fel de a pune problema: pai bine ma, tu esti vegetarian si bei cola?! Adica mi se comunica de fapt ca “eu sunt constient ca dieta ta e mai sanatoasa decat a mea, dar daca bei cola anulezi superioritatea pe care ti-o da vegetarianismul, si eu te atentionez sa fii consecvent, in vreme ce eu, daca tot stiu clar ca nu mananc sanatos, atunci AM TOT DREPTUL sa beau si cola sau sa fumez etc.”

Sau “pai tu crezi plantele astea nu au si ele insecticide, crezi ca nu sunt modificate genetic, painea asta crezi ca nu are conservanti, ehe, ce mai e sanatos in ziua de azi?” Cu alte cuvinte ti se spune ca oricat te-ai stradui sa mananci sanatos tot nu vei reusi, asa ca mai bine sa mergi pana la capat mancand si carne. Mai precis, lui insusi isi spune treaba asta. Se autoasigura ca de fapt nu e nimic de facut si ca dieta lui e inevitabila. Sau (cu acelasi substrat psihologic ): dar tu stii ca si pe plante le doare cand le tai, nu? Da, dar eu nu am venit sa iti spun ca ai un cadavru in farfurie, ca racii tai au ochisori si au avut si parinti etc., adica imi tin privirea in fafuria mea cu legume, care macar nu au tipat cand au fost fierte.

Singura persoana care imi spune “bravo, mai Marius, ca nu mananci carne, ce vointa ai!” este matusa mea care tocmai a implinit 70 de ani. Si chiar daca nu simt ca trebuie sa fii laudat pentru niste principii pe linie de alimentatie, cel putin e o abatere de la norma, care imi da speranta ca ceva se va schimba odata, mai ales ca vine de la cineva care, in orice sondaj de opinie, ar figura drept “conservatoare.”

Insa in rest, imi face impresia ca cele mai multe persoane pe care le cunosc constientizeaza ca mananca zilnic carne si vorbesc despre asta numai in ocaziile in care mananca alaturi de un vegetarian. Ceea ce e cu adevarat curios.

Dar de departe cel mai neplacut in toata povestea este ca, odata ce te-ai declarat vegetarian, te trezesti in centrul atentiei. Nimeni nu pare sa se gandeasca la faptul ca poate nu ai chef sa fii in centrul atentiei exact la masa si exact pe acel subiect, pe care, pe langa faptul ca e banal, l-ai mai discutat de un milion de ori.

Si dintr-o data discutia pornita de la legume capata alte nuante. Esti diferit, uau, uitati-va la asta, e diferit!!! Nu inteleg de ce e asa greu sa acceptam diferentele dintre noi cand de fapt ele, comparate cu lucrurile pe care le avem in comun, sunt foarte putin importante. Pe de alta parte, suntem unici ca personalitate si aspect, ne place asta si ne dorim ca aceste diferente sa existe. Nu vrem sa ne imbracam la fel cu ceilalti, sa ne mobilam casa la fel cu ceilalti, uram standardizarile si judecata la gramada. Asa ca de ce ni se pare ciudat ca unii sa se hraneasca diferit? In definitiv, este exact tot aia daca spui “e carne din carnea mea” sau “suntem din acelasi aluat”.

Apropo, cica Dalai-lama se duce la o shaormerie si zice “can you make me one with everything ?”

Stimate domnule Ion Iliescu,

In mod normal nu ati fi primit de la mine nici un fel de raspuns la o scrisoare pe care oricum nu m-ati adresat-o mie, ci partidului propriu. Dumneavoastra ati fost presedintele Romaniei, eu sunt un simplu cetatean, dumneavoastra locuiti pe Moliere in ditai viloiul de protocol, eu pe Jean Monnet (da, suntem vecini) intr-un apartament cu 2 camere inchiriat. In mod normal, desi am iesit in strada de nenumarate ori si am strigat “jos dumneavoastra” si desi ne-am intalnit – acum 20 de ani, impreuna cu domnii Tiriac, Sarbu si Dinescu – la lansarea proiectului Autorom (service Mercedes pentru capitalisti) sau la lansarea Pro TV, viata ne-ar fi separat definitiv, asa incat sansele ca dumneavoastra sa visati macar ca ati citi un eventual raspuns al meu la o eventuala scrisoare a dumneavoastra, ar fi fost practic nule. Dar, sa vedeti, traim in conditii anormale: cam in acelasi timp cand dumneavoastra chemati minerii la Bucuresti si asmuteati bietii oameni pe “vandutii” Ratiu, Campeanu si Coposu, in America unii inventau internetul. Asa ca in ciuda faptului ca nu mai am in mass media decat un rol nesemnificativ, acum pot sa imi fac cunoscuta opinia celor pe care aceasta opinie i-ar putea interesa. Acesta e primul motiv pentru care scriu acest raspuns, si anume convingerea ca el, intr-un fel sau altul, va ajunge si la dumneavoastra – cu netul asta e greu de tinut un secret. Al doilea motiv este acela ca ati facut catre colegii dumneavoastra din partid un apel la sinceritate si mi-e teama ca de acolo nu o veti primi niciodata. Aveti 84 de ani, nu se stie cata vreme vom mai fi vecini, daca intelegeti ce vreau sa spun. (Asta asa, ca de la un liber cugetator la altul.) Un raspuns sincer meritati, ca macar acum, in al doisprezecelea ceas, sa constientizati adevarul sau, dimpotriva dar la fel de important, sa aflati ca unii stiu ca faceti pe niznaiul. Pentru ca citind scrisoarea dumneavoastra mi-am dat seama ca, fie sunteti foarte departe de realitatea din societatea noastra si de cea din partidul dumneavoastra, fie mimati ca nu intelegeti aceste realitati, ceea ce mi se pare la fel de grav. In fine al treilea motiv (o veste buna pentru dumneavoastra) este ca mai multi oameni care isi pierd vremea pe Facebook au apreciat realmente textul, ceea ce mi-a readus in minte vorba aia cu “se naste un fraier in fiecare minut, totul e sa il gasesti.” Ce e drept, in teorie, chiar si scrise asa, in limba de lemn pe care o vorbiti si scrieti fluent, trebile pe care le-ati pus pe blog suna bine. Doar in teorie. Fiindca …

Sa incepem. In primul rand constat ca dumneavoastra inca mai credeti ca la noi in tara exista gandire politica de dreapta si de stanga; daca puteti, uitati de aceasta impartire. Nu cred (si aproape nimeni nu mai crede) ca vreodata dupa 1990 un partid politic de la noi a avut o gandire coerenta in sensul obtinerii bunastarii cetatenilor sau ducerii la capat a vreunui “proiect de tara” cum ii spuneti dumneavoastra. Incepand chiar de la FSN-ul condus de dumneavoastra aproape fiecare politician s-a gandit exclusiv la sine si la bunastarea proprie. Stim, dumneavoastra nu sunteti fascinat de bani, ci de putere, de aceea sunteti si acum in pozitia in care il puteti lua de perciuni pe prim-ministru, ceea ce, sincer, intineaza un pic nobilele idealuri ale imaginii PSD. Asta nu inseamna ca sunteti principalul motiv pentru care tinerii au strigat in strada la alegeri “jos comunismul”. Pentru ei comunismul mai inseamna, in afara de dumneavoastra, tot ceea ce partidul dumneavoastra – cu alesele sale politici de stanga, adica destinate in principal maselor – a adoptat ca practici de functionare zilnica in ultimii 25 de ani. Abuz, coruptie, nepotism, dispret pentru cetateni, minciuna, incalcare frecventa, flagranta si grava a legii, legiferare in folosul propriu si, ca sa legam discursul strict de unele nume pe care le stiti si iubiti, Vanghelioane si alte asemenea intreprinderi. Asta e atitudinea PSD (si de altfel a tuturor celorlalte partide) fata de cetateni. Stiu ca suna bine asta cu dreapta si stanga, cu lupta politica si alte asemenea notiuni din carti. Dar din pacate, amestecul, dupa decembrie ’89, intre fostii comunisti si actualii oportunisti a dus la o politica dominata de o increngatura de tip mafiot, transpartinica, lucru pe care il puteti constata simplu urmarind presa, asa aservita cum e ea. Asta in cazul in care legatura dintre Miron Cozma, pe care l-ati gratiat in ultima zi de mandat la Cotroceni si Fane Spoitoru, nu va spune nimic. “Identitatea ideologica” a partidului dumneavoastra, daca exista, nu a fost transpusa niciodata in fapte politice care sa duca la bunastarea tarii. Este ridicol sa propuneti acum un nou “proiect de tara”, cand dumneavoastra personal ati fost la putere timp de 10 ani din cei 25 care au trecut de la impuscarea lui Ceausescu.

“Fuga de raspundere nu este o solutie”, le scrieti celor de la PSD. Sigur ca nu e o solutie, dar atunci asumati-va intai dumneavoastra raspunderea pentru discursul cu “nobilele idealuri ale comunismului” sau pentru cel cu “proprietatea privata este un moft” sau pentru cel cu “comunismul cu fata umana”. Sau pentru mineriade. Sau pentru ce stiti ca ati facut ( sau nu ati facut ) in decembrie ’89. Asumati-va raspunderea in fata legii.

Dar revenind la comunism, nu imi amintesc ca dumneavoastra sa fi condamnat comunismul in mod oficial, asa ca de unde “ruptura” pe care o mentionati ?

Apoi, cand vorbiti despre reducerea numarului de poli de putere in PSD propuneti in fapt o conducere centralizata a partidului, ceea ce il apropie de structura unei corporatii si nu il indeparteaza, asa cum spuneti ca ati dori. E o propunere fireasca, dupa parerea mea, pentru o persoana ca dumneavoastra, care a functionat in structuri de tip dictatorial intr-o societate eminamente tiranica.

Mai scrieti: “refuz să primesc lecții de la oameni care cred că și-au cumpărat un partid, PSD, și îl conduc, direct sau prin interpuși, ca pe o corporație. PSD nu este proprietatea nimănui. PSD nu este o investiție, și nici programul său politic nu se confundă cu un plan de afaceri. Iar guvernarea nu este un profit, care trebuie maximizat cu orice preț. Această viziune caricaturală ne-a făcut mai mult rău decât orice altceva în această campanie electorală. Dacă vom continua pe drumul ăsta, eșecul nu este departe. Viața oamenilor nu se reduce doar la bani.”

Domnule Iliescu, imi este greu sa cred ca dumneavoastra nu stiti ca a fi membru PSD (sau al oricarui alt partid) este in zilele noastre o investitie si nimic altceva. Ca om de afaceri te inscrii in PSD, cotizezi in diverse campanii (investesti adica), pentru ca la un moment dat sa ajungi cat mai aproape de putere unde facand diverse afaceri, in principiu cu statul, iti recuperezi investitia si faci profit. Asta inseamna a face politica in Romania. “Sarac si cinstit” nu se mai poarta. Desi “sarac” la dumneavoastra inseamna ca ati locuit mai totdeauna in case de protocol iar “cinstit”, ca daca aveti o confruntare de idei la nivel politic cu cetatenii, ii etichetati drept “golani” si chemati minerii.

Vorbiti despre masuri de stanga care nu trebuie confundate cu “pomeni sociale”. Eu sunt un om de stanga prin convingeri, poate chiar mai radical ca dumneavoastra. Principiul comunistilor “fiecare dupa posibilitati, fiecaruia dupa nevoi”, (chiar daca nu a fost niciodata aplicat fiindca toate societatile socialiste au inceput sau au esuat in dictaturi) mi se pare o bijuterie a gandirii umaniste. Totusi sunt sigur ca un politician care de exemplu, propune micsorarea varstei de pensionare in conditiile in care in Romania numarul cetatenilor la pensie cumulat cu cel al asistatilor social e deja mult mai mare decat al celor care produc si deci platesc taxe, da o “pomana sociala”, sperand ca aceiasi oameni il vor vota in si din interes strict personal. Adica, acel politician nu face altceva decat sa ia o masura iresponsabila care sigur are “legatura cu ciclurile electorale”, cum spuneti dumneavoastra.

“Se impune o remaniere guvernamentală, cu formarea unei echipe solide, profesioniste, coerente, care să guverneze în consecință. Avem nevoie de oameni care să nu poată fi atacați în niciun fel, nici în plan moral, nici în plan profesional.” Si asta suna bine, recunosc, dar cine sunt acesti oameni domnule Iliescu ? Noi nu ii stim, iar dumneavoastra din cate vad si cum am mai spus, sunteti fie desprins de realitate, fie doriti sa pareti un idealist curat. Cu regret va anunt ca majoritatea politicienilor din Romania sunt recrutati – intre altele – dupa un criteriu: trebuie sa fie santajabili, astfel incat sa nu poata calca alturi de linia partidului. Stiti dumneavoastra, cum se proceda pe vremea Anei Pauker cu unii directori de intreprindere. Astia erau fie prost pregatiti profesional si prin urmare dedicati partidului, constienti ca puteau fi maziliti oricand, fie santajabili cu o ruda ceva, “burjui” sau “chiaburi”. In momentul de fata, daca dispare linia intai a tuturor partidelor vine linia a doua, exact la fel de corupta.

Nu aveti cu cine sa guvernati profesionist chiar daca sa spunem, izbutiti sa ma pacaliti ca va doriti asa ceva. Partea proasta e ca nici ceilalti nu au cu cine, iar asta din cauza ca politicienii s-au inchis “cu averea si marirea / in cercul lor de legi” … (e din “Imparat si proletar”, poate o sa va placa). Iar dintre ele, legea electorala e cea care nu permite cetatenilor romani sa infiinteze un partid politic decat daca are de la inceput 25 000 de membri din 18 judete !! Dumneavoastra v-a fost usor cu FSN ul (pe care, apropo, ne promiseserati ca nu il veti transforma in partid politic si ne-ati mintit) pentru ca nu ati functionat sub aceasta legislatie facuta de alde dumneavoastra, oamenii politici, pentru ca sa va separati odata pentru totdeauna de popor si sa va transformati intr-o clasa privilegiata. Dumneavoastra ati fost acolo tot timpul, domnule Iliescu, ca presedinte, senator sau mai stiu eu ce. Ati votat legi, ati vazut cum merg treburile, ii stiti de aproape pe capii mafiei pesediste sau pe cei ai celorlalte mafii … unde v-au fost ideile de stanga ? Cum vreti acum sa va creada cei din partid, dar mai ales cu cine doriti sa guvernati dintr-o clasa politica fundamental corupta, ale carei radacini au fost plantate si ingrijite la inceputul anilor ’90 chiar de propriile dumneavoastra labe de lup moralist ? Mai tineti minte ca in 1990 ne-ati spus ca “vom construi in Romania o democratie originala” ? Sunteti unul din cei cinci maxim zece oameni care au avut posibilitatea sa faca ceva cu greutate, la prima mana, pornind de la zero. Ati avut cel putin zece ani la dispozitie sa ne duceti spre “democratia originala” de care spuneati, ca sa luam in considerare doar anii in care ati fost la putere ca presedinte. Numai ca, vedeti dumneavoastra domnule Iliescu, mi-e teama ca ceea ce traim noi zilnic de ceva vreme este chiar democratia originala pe care ne-ati promis-o, copilul pe care l-ati luat in grija acum 25 de ani, ale carui malformatii din nastere au capatat, din cauza “fugii de raspundere”, a neglijentei criminale si in general, a politicianului care nu se uita mai departe de propria-i burta, dimensiuni care si pe dumneavoastra va sperie. Doar ca in vreme ce dumneavoastra va puteti permite sa va prefaceti ca descoperiti abia acum dezastrul sau sa va refugiati in “saracia” vilei cu paznic de pe Moliere, majoritatea dintre noi aveam de a face la modul cat se poate de concret cu democratia dumneavoastra originala prost nascuta si inca si mai prost crescuta, care a inceput sa ne sufoce. Acum intelegeti de ce se striga pe strazi ” jos comunismul” exact ca in urma cu 25 de ani ?

Imi pare rau sa va spun, dar imi face impresia ca luata putin la bani marunti (ca astia saraci si cinstiti de la noi doi din cartier au doar “marunte”) scrisoarea dumneavoastra, fie ea si deschisa, nu face doua parale. Ramane insa ca model pentru cei care nu stiau pana acum ce inseamna un discurs gol, de tip comunist.

Deunazi am avut o disputa amicala in care interlocutorul meu imi atragea atentia asupra raului pe care ni l-au facut rusii in istorie si inca ni l-ar mai fi facut daca nu am fi fost in EU/NATO. La raspunsul meu ca nici cu americanii nu e mult mai bine amicul s-a ambalat si mi-a strigat:

“Baaaai, cum poti sa compari gandeste-te ca sovieticii au omorat 50 de milioane de ai lor.”

Eu: “Da, dar si americanii au exterminat 50 de milioane de indieni ( native Americans deh )

El: “Pai da dar gandeste-te ca rusii ne-au adus comunismul, care ne-a adormit constiinta”.

Eu: “Da, dar americanii inca promoveaza o societate in care constiinta maselor e adormita, altfel nici nu ar putea functiona. Noi masele muncim in somn, ne uitam la televizor in somn, ne platim taxele in somn. Ce mai, traim in somn si evident, dormim in somn. Nu participam in nici un fel la procesul de exercitare a puterii, ni se serveste iluzia ca participam odata la patru ani, dupa modelul american.” ( Bine, eu acum scriu doar ce as fi vrut sa spun, avand in vedere ca discutia era la un vin iar amicul meu nu prea ma lasa sa vorbesc ). “In plus rusii nu ne-ar fi adus comunismul daca americanii nu i-ar fi lasat, iar aici e marea lor ipocrizie …”

El: “Da, dar libertatea cuvantului …”

Eu: “Sigur, acum putem sa ne exprimam doar ca libertatea de expresie nu are consecinte intr-o societate in care majoritatea asista la jocul politic ca la un spectacol si cum spuneam nu participa. Aminteste-ti de miscarea OCCUPY. Doar cateva sute de mii de cetateni americani – maxim – au participat, din ditai natia de 330 de milioane, iar demersul lor era correct. Doar ca anii 60 au trecut, e greu sa mentii flacara aprinsa cu atata mass media functionand la foc continuu si atatea alte instrumente care iti abat atentia de la adevaratele probleme.”

Mai departe nu am ajuns dar as putea sa dau de sigura directia de continuare a discutiei. S-ar fi comparat KGB ul cu CIA, Primavara de la Praga cu alungarea lui Allende in Chile, rascumpararea lui Lehman Bros si Hank Paulson cu Gazpromul si Alexei Miller, Irakul cu Iranul, Iranul cu Cecenia si ne-am fi impiedicat definitiv dar firesc, la Afganistan.

In ceea ce ma priveste raman fan al americanului Yul Brynner ( nu va ganditi la frizura, rautaciosilor ) iar dintre locuitorii pe teritoriul maicii Rusii il simpatizez al mai tare pe Edward Snowden.

De curand m-am intrebat: daca as alcatui niste topuri pe categorii ale celor mai nefericite gesturi si declaratii din campanie si din prima saptamana dupa alegeri, pe cine as pune pe primele locuri ?

1. Topul servilismului ar fi clar condus de Emil Constantinescu, pentru scrisoarea de sustinere cu poza trimisa lui Victoras. Daca pe alde Caramitru, Alifantis si Tudor Gheorghe ii inteleg pana la un punct, adica nu optiunea lor in sine ii condamna ci doar comunicarea acesteia in sensul influentarii optiunii altora si asta abia intre tururi, pe Constantinescu nu il iert. Pare sa imi fi aratat cum poate un gest servil sa discrediteze in ochii mei definitiv un om. Cu alte cuvinte, dupa mine, Emil a reusit sa isi (de)puna post factum mandatul ‘96-2000 mot pe restul de patru mandate si jumate de rahat ale combinatei prezidentiale Ilici-Base.
2. In topul cinismului pe locul doi ar fi Melescanu, pentru indemnul lui spre Nancy. Nimic nu mi-a semanat mai bine cu sfatul lui Brucan catre grevistii foamei din Piata Universitatii 90, carora batranul comunist le-a spus sa … manance o friptura in sange. Dar daca numele lui Melescanu imi da aceeasi senzatie neplacuta pe care o ai cand esti in sosete si calci in baie pe gresia uda, cel al lui Iliescu imi trezeste durerea injectiei cu Moldamin in timpul amigdalitelor de iarna. In buca, dar cuprinzatoare … Fiindca acest top al cinismului ar fi de la distanta condus de “carpa kaghebista” care intre timp a devenit presedintele interimar al celui mai mare partid ( inca ) din Romania. Iliescu si-a aratat public regretul ca Romania nu are o societate civila mai activa, cam cum era in anii ’90 …cam cand i-a adus el pe mineri la Bucuresti. Doar cinismul gardienilor lui Dostoievski, care la locul executiei l-au anuntat pe acesta ca fusese gratiat, il depaseste pe al carpei. Viata bate filmul, minerii bate studentii.
3. Topul activitatilor penale ar fi de departe condus de Victoras, care si-a asumat chestii extrem de grave, de la sahul cu sectii de votare mutate in campuri cu cat mai putini votanti si darea in folosinta cu buna stiinta a unui sector de autostrada ucigas ( vezi ancheta Capital ) ca realizare a guvernului, pana la mitele electorale jignitoare. ( 700 de lei dati profesorilor pentru dezvoltare personala, cari profesori nu l-au iertat ca a copiat.) Si desigur turismul electoral clasic cu autobuzul, care a transformat pentru o zi cateva comune din Teleorman si Dolj in adevarate Venetii pe Arges si Olt.
4. Topul tampeniei. Aici imparat este Severin. Fost ministru de externe (!) acest personaj care a tras pana la final de mandat de salariul de europarlamentar desi fusese prins cu spaga si i se ceruse sa se care, a avut saptamana trecuta o iesire la rampa demna de Nero sau Vadim. El l-a comparat pe Johannis cu Hitler si pe oamenii din strada cu batalioanele de asalt (SA) ale lui Ernst Rohm, explicand ca la fel ca fuhrerul, Jo trebuie sa se delimiteze de “elementele fascistoide” (probabil pentru a deveni ceva la fel de bun cum a fost caporalul dictator, de care si el, Severin, ar putea fi multumit – cel putin asa se intelege din declaratie ). Cand am citit asta am simtit ca abia acum pentru prima data in 25 de ani am putut cuprinde cu mintea intregul tablou al fenomenului politic de la noi, care a reusit sa repuna Romania pe harta lumii a treia.
5. Topul incompetentei. In frunte se afla, la distanta de pluton, Mitch Stewart, omul care a castigat pentru Obama 9 din 10 state dificile in ultima campanie. Totusi Stewart, angajat pe multi parai de Ponta pentru prezidentiale 2014, a fost creierul care a recomandat si desenat o campanie negativa, agresiva, aroganta, al carei efect de recul a scos la vot mai mult de un milion de oameni impotriva lui Ponta in duminica binecuvantata. Desi am trecut, ca popor zic, la doi tzanti pe langa dezastru, faptul ca nu ne-a pacalit nici lobby-ul de peste ocean a facut ca numele de Victor sa nu fie victorios, iar pe mine, foarte mandru ca sunt roman. Va dati seama ce am reusit impreuna cu diaspora si cu d. Zuckerberg ?
6. In fine, topul penibilului ar fi condus detasat de Antena 3, devenit pe 16 noiembrie cel mai urmarit canal de comedie neagra din Ro. Si e foarte putin probabil ca lucrurile sa se schimbe curand, poate doar in ceea ce priveste cifrele de audienta. Sau daca A3 ramane fara licenta, functia ei de canal de informare a publicului nemaifiind in realitate indeplinita. Recunosc, as fi vrut sa fiu o persoana mai buna, cu compasiune fata de figurile din media cele mai blamate de aproape toata societatea civila, dar nu sunt. Din nou conceptul – german – de bucurie de raul altuia, care e cea mai dulce bucurie. Schadefreude. Zbaterea lor viermuita, lacrimile oprite in gat la aflarea vestii ca Ponta se preda, ratoiala, aruncarea pisicii moarte in diverse curti mi-au pus pe fata un mare zambet si le voi pastra pentru totdeauna intre cele mai placute amintiri din partitia “alegeri” pe hard disk-ul emotional personal. Mai ales ca am contribuit si eu cu un zero virgula zero zero ceva la aceasta victorie a noastra incheiata prin ippon sole mate.

Si … a inceput: serviciile secrete au aranjat iesirea la urne a romanilor din diaspora. Americanii l-au sunat pe Ponta si i-au spus sa renunte. Fata lu’ Mircea Diaconu a declarat ca se regaseste in dreapta condusa de Crin Antonescu care avea “sare si piper” – te caci pe tine ! – si ca practic dreapta asta mai noua nu e dreapta aia mai veche care era adevarata dreapta. Apare cineva, Vlad cumva … pare baiat bun de altfel, care, zice reporteru’, el a castigat alegerile online pentru Jo, ca a obtinut un milion de like-uri pentru Fatza de Piatra ( ei, cine poate fi, dar nu vreau sa spun ceva nasol cu asta, doar ca asa e fata lui, ce vreti, si a mea e cam la fel daca nu zambesc ). Adriana Saftoiu se arata intr-un tablou postelectoral cu multi muschi dar mintea dumneaei postelectorala uita ca Jo a fost votat in primul tur de 2,8 milioane si abia in al doilea de 6,2 (!!!) iar netul mustea de plangeri ca Jo nu are campanie. Mai lipseste doar sa spuna cineva ca Antena 3 isi cere scuze, iar pastorul adventist cu nume predestinat va trece definitiv la ortodoxia care il merita, si torentul de apa de ploaie ar fi complet.

Ce misto au fost momentele alea de duminica in care vorba CTP-ului, aveam un soi de vant magic sub picioare care ne tineeeaaa asa pe toti in aer uniti. Uniti salvam, normal. Ce e drept insa, momentele alea sunt cum e indragosteala intr-o relatie: nedefinitorii, periculos de luat ca reper. Fiindca vine vremea cand ne trezim, foarte cool – in adevaratul inteles al cuvantului – in fata oglinzii, unde ne adresam noua insine traditionalul WTF.

Acuma … e clar. Am reusit, dupa 25 de ani, sa anulam alegerea lui Ilici cu 80 la suta sau ceva asemanator in mai 1990. Profetia lui Brucan s-a adeverit de dincolo de trecerea lui in nefiinta nesimtita care era. Chiar si fara Mandruta desi unii ar fi preferat cu. E fabulos, e unic, e imposibil. Suntem singura natie europeana, din cate stiu eu, care alege un presedinte dintr-o minoritate, care nu are nici mama nici tata. Nici mama nici tata de etnie romana, desigur si care nici macar ca religie nu e in norma, adica e luteran. Cum ar veni gata reformat. De nicaieri asa, Nadia Comaneci din Onesti, primul zece din lume.

DAR ! Sa nu ne batem joc: in trei ( 3, three, III ) zile a cazut o lege care era mult iubita de spagarii aia de parlamentari, s-a dat liber la neste urmariri penale grele ( Ioan Adam prejudiciu de vreo 300 de milioane de euro ) si Herr Klaus Jo sta sa dea autografe cu o ora si jumate in plus fata de programul targului de carte, ca sa le arate lor cum se tine ceva deschis peste program. Daca e. Pana la urma, sa ne fie cu pardon, e mai usor pentru o mie de oameni sa puie stampila pe un singur om decat pentru un singur om sa semneze cartile a o mie de oameni. Din punct de vedere fizic, zic.

Dar intorcandu-ne de unde am plecat si anume de la discutiile goale care alcatuiesc senzationalul din media – chiar si aia online de multe ori – observ ca din pacate mass media este la noi invers: cea de stiri da ce vrea ea fara sa aiba legatura cu realitatea spectatorului, iar aia de entertainment da ce vrea spectatorul, fara sa aiba legatura cu realitatea valorii.

As incheia cu un proverb german, ca astea-s vremurile, daca as sti altul decat ala cu Schadefreude … aha, stai ! Sa incepi e usor, sa continui e … o arta. Adica greu.

Am crescut cu sasi ca el, la Brasov si la Nocrich, o comuna in drumul mocanitei dintre Sibiu si Agnita. Oameni greu de citit, in aparenta aroganti, tacuti, dar de multe ori persoane de o neasteptata profunzime. Stille Wasser sind tief. ( Apa lina e si adanca ). Prototipul germanicului. Foarte greu “plācubil” de catre balcanici ( probabil si vicerversa ), antipodul latinilor. Dar eu nu am nevoie la Cotroceni de un baiat de gasca, de un smecher care sa se traga de sireturi cu presa, sa se ia la misto cu ministrii sau care sa aiba frati pretenari cu alde Bercea Mondialu. Si daca Base a facut din Cotroceni un chiosc in fata caruia mai ca nu iesea cu baietii la o bere la PET, Johannis poate reprezenta tot ceea ce Romania inca nu are: seriozitate, aplicare, respectabilitate. Un presedinte pe care il vad vizitandu-se ( si intelegandu-se bine ) cu regele Mihai ( nu si cu Radu Duda ) sau pe care sa il caute eternul print Charles cand mai vine pe la tara pe la Viscri. Desi nu dau doi bani pe sangele albastru si alte prostii de genul asta, in jocul in care e bagata deocamdata tara si la nivelul de NUBi la care ne gasim in acest joc, “clasa” conteaza, mai ales in linia intai de reprezentare. Un presedinte care sa nu se pozeze la minut cu Obama iar poza sa arate ca si cand ar fi facuta in timpul vizitei lui Barack si Michelle la Disneyland.

Totusi daca as face impreuna cu Johannis bucata de creasta de la Valea Sambetei la Podragu, i-as impartasi imaginea relatiei cu aia de il votara duminica, asa cum se vede ea din strada. In cinci puncte skurte si klare, cum ii place lui.

1. Johannis nu a castigat. Ponta a pierdut. Noi nu am votat staiful, ci am ferit linia.

2. Mafia pedelista ( si cea penelista ) nu trebuie uitate. Ele trebuie bagate la bulau. Dar asta e treaba DNA.

3. De la Cotroceni nu se guverneaza. De la Cotroceni se reprezinta, se modereaza, se impaca.

4. De maxima urgenta: a se face tot ce se poate ( in limitele atributiunilor ) pentru pedepsirea vinovatilor din campanie si cele doua tururi de scrutin, apoi pentru modificarea legii electorale. Inclusiv vot online si prin corespondenta.

5. Noi v-am facut presedinte, noi va vom da jos daca … stiti dumneavoastra. Am invatat cum.